Emoţiile nerezolvate şi revolta trupului

Ni se întâmplă uneori să simţim că purtăm pe umeri o povară care ne apasă, dar pe care nu o putem defini. Iată cele mai comune circumstanţe în care emoţiile devin adeseori captive: pierderea unei persoane dragi, divorţul sau problemele în cadrul relaţiei de cuplu, dificultăţile financiare, stresul acasă sau la locul de muncă, pierderea unei sarcini sau avortul, abuzurile fizice, mentale, verbale sau sexuale, stresul pe termen lung, bolile fizice, respingerea, neglijarea sau abandonul, interiorizarea sentimentelor.
Emoţiile nerezolvate captive sunt poate cel mai comun tip de dezechilibru de care suferă oamenii. Acestea slăbesc funcţia sistemului imunitar şi fac ca organismul să fie mai vulnerabil la boală. Ele pot distorsiona ţesuturile corporale şi pot împiedica funcţionarea normală a organelor şi a glandelor. Se ştie că anumite zone cerebrale sunt activate atunci când simţim diferite emoţii şi că există anumite componente biochimice ale emoţiilor. În unele situaţii, putem să fugim de suferinţa emoţională, pentru o anumită perioadă, cu ajutorul negării, a diferitelor forme de dependenţă şi a medicamentelor. Trupul va observa acest lucru mai devreme sau mai târziu şi nici cele mai frumoase vorbe nu-l vor mai putea induce în eroare, cel puţin nu pe termen lung. Înstrăinarea de sine determină, de multe ori, revolta trupului. Mesajele trupului pot fi ignorate sau pot fi luate în derâdere, dar revolta lui nu poate să nu fie simţită. Limba lui este tocmai expresia autentică a sinelui nostru adevărat şi a forţei noastre vitale.
Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU

Timpul nu vindecă întotdeauna rănile emoţionale. Acesta este doar un mit. De multe ori, ne autosabotăm negând emoţiile nerezolvate. Cea mai veche idee care stă la baza artei vindecării este aceea că boala este cauzată de un dezechilibru la nivelul corpului fizic.