Fii creator de amintiri frumoase!

 Atunci când devenim părinţi, singurul nostru interes cu privire la copil este ca el să fie fericit. Uneori reuşim, alteori nu şi ne întrebăm unde am greşit. Specialiştii atrag atenţia asupra timpului de calitate petrecut de părinţi alături de cei mici şi de atenţia pe care le-o oferă

 Ne înscriem în grupuri de mame, vorbim cu psihologi, cumpărăm zeci de cărţi de parenting, participăm la seminarii şi conferinţe, cam asta facem atunci când devin părinţi. Ne dorim mult să învăţăm cum să facem totul perfect în privinţa celui mic. Însă, uneori, în timp ce suntem ocupaţi cu strângerea atâtor informaţii, copilul stă cel mai probabil cu bona, bunicii sau la spaţiul de joacă, gândindu-se nefericit la noi. Apoi, când mai creşte, este înscris la zeci de cursuri, activităţi extraşcolare, este pus să înveţe şi după ce vine de la şcoală, în ideea în care trebuie să fie pregătit pentru şcolile care îl aşteaptă, competiţii, joburi şi viaţă. în general. „M-am întrebat, ca şi mulţi alţi părinţi probabil, cât timp mai petrec eu cu copilul meu, când mai avem timp să povestim, să ne sfătuim în condiţiile în care îşi petrece mai tot timpul cu oameni care nu sunt practic părinţii lui. Ce influenţă au aceşti oameni asupra lui? Cum reuşesc eu, ca părinte, să îmi fac copilul fericit? Şi, mai ales, când?”, a spus psihologul Oana Dumitrescu.

E adevărat că şi părinţii muncesc mult tocmai în ideea în care să nu le lipsească nimic copiilor şi de a le oferi o viaţă cât mai bună, însă este important să nu scape din vedere esenţialul. „Mai presus de orice, copiii noştri au nevoie de noi, au nevoie de părinţi implicaţi şi aproape de ei. Nu le putem cere să înţeleagă munca şi absenţa noastră din viaţa lor în schimbul tuturor bunurilor pe care le oferim. Au nevoie, mai cu seamă, de iubire necondiţionată, de căldură, de îmbrăţişări şi de energia noastră îndreptată către ei. Are mare importanţă calitatea timpului petrecut împreună, e nevoie ca ei să te simtă implicat în jocul lor, în povestea lor, au nevoie să simtă emoţia ta în tot ceea ce fac”, a mai spus specialistul.

Sfaturi pentru petrecerea unui timp de calitate

Copiii vor face ceea ce văd la cei mari. Îi putem implica în activităţile noastre în loc să îi trimitem în faţa televizoarelor sau tabletelor. Ei vor fi bucuroşi să ne ajute la treburile casnice dacă le prezentăm totul ca pe un joc. Trebuie să le acordăm încredere.

* Înscrieţi-vă la bibliotecă şi mergeţi împreună să vă alegeţi cărţi. Dacă vă văd citind în fiecare zi, veţi ajunge să faceţi un mic concurs de cine şi câte pagini citeşte pe zi.

* Organizaţi împreună o expoziţie de tablouri. Nu contează cât de reuşite sunt, important este să le dai tu valoare şi aceasta vine tocmai din faptul că le-aţi pictat împreună.

* Organizaţi workshopuri de gătit acasă. Lăsaţi-i pe copii să creeze reţete şi veţi fi uimiţi de cât de creativi sunt. „Eu şi Sophia petrecem mult timp în bucătărie şi scriem împreună o carte dedicată copiilor şi mămicilor, cu sfaturi simple şi utile, cu reţete delicioase şi uşor de făcut. Ne dorim să-i încurajăm pe copii să mănânce sănătos, mâncare bună, gătită în casă, care are şi parte din energia persoanelor care o prepară”, a continuat Oana Dumitrescu.

* Încurajaţi-i să scrie poveşti. „Dezvoltarea imaginaţiei şi a creativităţii va da, în timp, rezultate pe măsură, îşi vor putea imagina şi crea propria viaţă, utilizând resursele sănătoase oferite de părinţi. Doar pentru o clipă opreşte-te din nebunia unei zile, uită-te la copilul tău şi întreabă-te de ce are nevoie cu adevărat. Şi dacă nu găseşti răspunsul imediat, nu e nevoie să te duci la vreun curs special, ci întreabă-te de ce ai avut tu nevoie atunci când ai fost ca el”, a recomandat specialistul.

S-ar putea ca uneori să uităm de adevăratele valori. Nu avem nevoie de nimeni care să ne spună cât şi cum să ne îmbrăţişăm copilul. Asta vine din instinctul de părinte. Iubirea şi îmbrăţişările sunt necondiţionate şi nelimitate!

 

 

 

„Îmi amintesc cu drag, şi mai ales atunci când îmi este greu, de multe momente din copilăria mea. Mă încarc de acolo cu energie bună şi asta mă face să merg mai departe, indiferent de cât de greu este drumul. Amintirile le datorez părinţilor mei care s-au străduit să-mi ofere căldură, sprijin şi, mai ales, iubire necondiţionată. Cam de asta are nevoie un copil pentru a prinde aripi şi pentru a avea ulterior o siguranţă care îl ajută să răzbată în viaţă” -- Oana Dumitrescu