Iubirea adictivă versus iubirea sănătoasă

 A face diferenţa între iubirea sănătoasă, matură şi cea adictivă, imatură, obsesivă este un pas esenţial către construirea unor relaţii împlinitoare. Nevoia de iubire este fundamentală şi rămâne prezentă, chiar dacă am fost răniţi. Am fost educaţi să căutăm iubirea şi fericirea mai degrabă în afara noastră. Cultura în care trăim idealizează dragostea, promovând ideea că nu suntem capabili să trăim fără persoana iubită. Iubirea adictivă este aceea în care o persoană se pierde pe sine în faţa obiectului iubirii. În iubirea adictivă, experimentăm trăiri ca anxietate, depresie, obsesie faţă de obiectul iubirii. Ne pierdem interesul faţă de orice altceva care este dincolo de decât persoana iubită – muncă, prieteni, familie, propria dezvoltare personală.
Nevoia de reciprocitate în iubire este firească şi are sens. Este sănătos ca romantismul să fie temperat de independenţă, autorealizare şi stimă de sine. Una dintre caracteristicile iubirii adictive se regăseşte în următoarea formulare: „Tu eşti responsabil de fericirea mea şi eu voi face acelaşi lucru pentru tine. Tu ai grijă ca nevoile mele să fie împlinite şi eu voi avea grijă să îţi împlinesc nevoile”. Presupunem că ştim care sunt nevoile celuilalt, chiar dacă acesta nu le-a formulat clar. La fel, aşteptăm, nerealist, ca celălalt să ne ghicească gândurile şi nevoile, iar când acest lucru nu se întâmplă aşa cum am vrea noi, presupunem că nu suntem iubiţi. Astfel, apare evidentă o altă trăsătură a iubirii adictive - aceea în care unul dintre parteneri are iluzia controlului asupra celuilalt, având un comportament manipulativ şi dominator.
Ei percep relaţia ca fiind un spaţiu în care pot „respira”, existând un permanent schimb de libertate, putere şi tandreţe. În relaţia sănătoasă de iubire, este încurajată şi stimulată dezvoltarea partenerului şi a altor relaţii sociale importante pentru acesta, fără ca aceasta să nască sentimente de invidie sau gelozie.
Intimitatea se naşte într-o atmosferă de încredere. Persoana implicată într-o relaţie de iubire sănătoasă ştie că poate conta pe prezenţa celuilalt, se simte în siguranţă şi acceptată; poate să vorbească deschis despre propriile sentimente, emoţii şi opinii. Iubirea adevărată înseamnă libertatea de a cere şi de a primi, dar şi capacitatea de a accepta refuzul.
Psihoterapeut Cătălina Ioana DASCĂLU