Obligaţiile angajatorilor în cazul evenimentelor sau accidentelor de muncă

În ultima perioada au apărut tot mai multe ştiri ce aduc aduc în atenţia publicului producerea diferitelor accidente de muncă, cu urmări, de cele mai multe ori, foarte grave. Acestea se produc de multe ori pe fondul lipsei disponibilităţilor băneşti ale angajatorilor, care evită să cheltuiască sume importante pentru prevenirea accidentelor, dar şi pe fondul ignoranţei şi a nepăsării acestora faţă de siguranţa angajaţilor. Totodată, efectele crizei economice, determină tot mai mulţi oameni să accepte să lucreze în condiţii precare, lipsiţi de orice măsuri de protecţie din punct de vedere al securităţii în muncă.

În acest context, atât angajatorii, cât şi angajaţii trebuie să fie informaţi cu privire la principalele aspecte implicate de producerea unui accident de muncă, dar şi cu privire la cadrul legal aplicabil într-o asemenea situaţie. Principalul act normativ ce reglementează accidentele de muncă este Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, pentru aplicarea căreia a fost emisă Norma metodologică din 11/10/2006, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 882 din 30/10/2006 Legea nr. 319/2006 face referire la o categorie mai amplă, evenimentul de muncă,  în cadrul căreia se încadrează şi accidentele de muncă.

Evenimentul de muncă este definit de lege ca fiind:

• accidentul care a antrenat decesul ori vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
• situaţia de persoană dispărută;
• accidentul de traseu ori de circulaţie, în condiţiile în care au fost implicate persoane angajate;
• incidentul periculos;
• cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune.

Conducătorul locului de muncă sau orice persoană care are cunoştinţă de producerea unui eveniment are obligaţia comunicării acestuia angajatorului.

La rândul său, angajatorul trebuie să comunice evenimentul, astfel:

• în toate cazurile, inspectoratului teritorial de muncă;
• asigurătorului, daca evenimentul a produs incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces;
• organelor de urmărire penală, după caz.

Dacă printre victimele evenimentului se află şi lucrători ai altor angajatori, evenimentul va fi comunicat şi angajatorilor acestora de către angajatorul la care s-a produs evenimentul. Angajatorul este obligat, de asemenea, să ia măsurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt rezultată din producerea evenimentului, până la primirea acordului din partea organelor care efectuează cercetarea, cu excepţia cazurilor în care menţinerea acestei stări ar genera producerea altor evenimente, ar agrava starea accidentaţilor sau ar pune în pericol viaţa lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul muncii.

Însa, în situaţia în care este necesar să se modifice starea de fapt rezultată din producerea evenimentului, angajatorul va lua măsurile ca, după posibilităţi, să se efectueze schiţe sau fotografii ale locului unde s-a produs, să se identifice şi ridice orice obiecte care conţin sau poartă o urmă a evenimentului, ce vor fi predate organelor care efectuează cercetarea, pentru că acestea constituie probe în cercetarea evenimentului. În astfel de situaţii, angajatorul sau reprezentantul său legal va consemna pe propria răspundere, într-un proces-verbal, toate modificările efectuate după producerea evenimentului. Ulterior comunicării evenimentului, se impune cercetarea acestuia, în scopul stabilirii împrejurărilor şi a cauzelor care au condus la producerea lui, a reglementărilor legale încălcate, a răspunderilor şi a măsurilor ce se impun pentru prevenirea producerii altor cazuri similare, respectiv  pentru determinarea caracterului accidentului.

Cercetarea evenimentelor care produc incapacitate temporară de muncă se efectuează de către angajatorul la care s-a produs evenimentul,  printr-o comisie de cercetare a evenimentului, desemnată prin decizie de angajator. În cazul accidentului soldat cu incapacitate termporară de muncă, în urma căruia a intervenit însă invaliditatea sau decesul victimei, inspectoratul teritorial de muncă va completa dosarul de cercetare întocmit la data producerii evenimentului de către angajator şi va întocmi un nou proces-verbal de cercetare, bazat pe dosarul astfel completat.

În cazul unor evenimente de muncă produse în afara graniţelor ţării, în care sunt implicaţi lucrători ai unor angajatori români, se va proceda la comunicarea evenimentului în aceleaşi condiţii ca mai sus, dar în plus, evenimentul se va comunica şi misiunii diplomatice sau oficiului consular român din ţara respectivă.

Cel mai important aspect de reţinut este că luarea de către angajtori a măsurilor adecvate de protecţia muncii şi respectarea acestora de către angajaţi sunt mult mai importante decât orice măsuri ulterioare producerii unui eveniment sau accident de muncă.

Sursa: http://www.consult-avocat.ro/