Povara deciziilor, examenul maturizarii
Dimensiune font:
Abia constientizam ce ma motiva sau ce ma intrista cu adevarat cand viata m-a pus fata in fata cu optiunea serioasa de a alege; prima oara, fata in fata cu propria putere de a face alegeri, cu frumusetea libertatii, dar si cu povara ei.
Era un conflict care depasea intrebarile iubirilor adolescentine sau emotia primului gand referitor la a crede sau nu intr-o putere divina.
Nu mai era nimeni care sa ma influentze sau care sa-mi ia de pe umeri teama de a rosti un "da" sau un "nu" care sa schimbe efectiv oranduiala lucrurilor: o decizie care marca in fapt o trecere, poate prea brusca, de la adolescenta la maturitate.
Nu stiu exact daca decizia a fost una buna pentru mine sau pentru celelalte persoane implicate, dar am ramas de atunci cu amprenta constientizarii acestui drept natural, acestei stari de fapt care te defineste.
Asa am transformat teoria "liberului arbitru" a ganditorului crestin Sf. Augustin, dintr-o "lectie de filozofie" intr-o realitate continua.
Imediat dupa, am inteles ca manifestarea dreptului de a alege ce gandesti, ce vorbesti si ce faci se aplica succesiv fiecarui aspect din viata de zi cu zi, cu scopuri precise si consecinte pe care nu le poti evita sau ignora.
Gandeste-te cand intri intr-un supermarket si devii, dintr-o data, omul care trebuie sa aleaga intre 10 branduri de mustar sau intre alte cinci tipuri de paine.
Te intrebi care ti se potriveste mai mult, care iti place mai putin sau care iti face mai mult bine si, nu de rare ori, ajungi acasa la concluzia ca nu e cea mai buna alegere alimentara.
Dar, mai infricosator este ca algoritmul de mai sus se aplica nu numai in cazul mustarului, ci tuturor aspectelor din viata ta devenind din ce in ce mai nefericit cu din ce in ce mai multe alternative de care dispui.
Paradoxul consta in calitatea libertatii de a fi - concomitant - cel mai de pret drept primit si totusi cel mai coplesitor, pentru ca nu esti aproape niciodata sigur ca ai ales produsul sau serviciul corect, cariera perfecta, partenerul de viata ideal.
Si, fara sa detii un prea mare control, inca din adolescenta incepi lupta dintre nevoi si perspectiva a ceea ce ar fi putut fi.
As fi putut sa aleg o facultate mai buna? As fi fost o actrita inzestrata in loc de o profesoara de matematica mediocra? Cariera mea se indreapta catre cel mai potrivit tel? Dar iubitul meu, este el potrivit pentru mine, va fi un tata bun? Oare exista altcineva cu care pot fi mai fericita? Ar fi iesit mai gustoasa salata daca foloseam alt tip de maioneza?
Te zapacesc toate intrebarile de proportia acestora si te intrebi, in plus: ar fi mai bine sa te feresti de luarea deciziilor, sa selectezi numai ce e strict vital, apoi sa astepti ca lucrurile sa se intample?
Pana la un punct nu vei avea instrumentul care sa-ti ofere sansa sa gresesti si implicit vei actiona corect in totalitate, iar sufletul si psihicul tau vor fi in afara oricarei dileme depresive.
Usor de teoretizat, dar aproape imposibil de pus in practica pentru ca nu te poti desprinde de starea naturala de a fi suma tuturor alegerilor tale.
Nu exista in practica o astfel de solutie pentru ca nu ne-o permite istoria umanitatii care inseamna - in mare - progres si, asadar, mai multe optiuni in orice domeniu.
Tocmai de aceea singurul sfat valabil este cel care te motiveaza sa intri in "lupta".
Ofera-ti timp sa te gandesti la acele aspecte care nu sfatisfac nevoile tale si indeparteaza-te de ele fara sa te uiti in spate.
Poate parea cliseu, dar este - dintre cele pe care le aud constant -cliseul care te poate face mai fericita.
Cu toate astea, de cele mai multe ori, urmatoarea intrebare care iti invadeaza ratiunea este cea care cauta echilibrul prin care ajungi sa iti cunosti cu adevarat dorintele - ce trebuie sa pastrezi si ce trebuie sa alungi din viata ta.
In aceasta privinta sunt doua exemple pe care ti le pot oferi cu incredere: cel sustinut de Thomas Harris in "Eu sunt ok, tu esti ok" si una dintre teoriile lui Steve Jobs.
Primul iti arata cum sa stabilesti o diferenta clara intre "copilul", "parintele" si "adultul" cuprinsi in eul tau si cum sa atribui fiecarei categorii: nevoi, traume, atitudini din prezent.
Iar cand vei constientiza care sunt coordonatele "adultului din eul tau" vei stii si care sunt adevaratele nevoi si bucurii.
In al doilea caz, exemplul lui Steve Jobs are stransa legatura cu iminenta mortii, dar doar pentru a cauta stabilitate si fericire: "Constientizarea faptului ca voi muri in curand este cel mai important instrument pe care l-am intalnit vreodata, cel care m-a ajutat sa fac alegerile majore in viata. Pentru ca aproape totul - asteptarile, mandria, teama de stanjeneala sau esec - dispar pur si simplu in fata mortii, lasand doar ceea ce-i cu adevarat important".
One.ro
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau