Profesoară de biologie despre invazia plosnitelor: „Principala cauză o reprezintă dobândirea rezistenței la insecticide"

O profesoară de la Facultatea de Biologie a Universității din București răspunde la nouă întrebări referitoare la ploșnițele de pat, după ce aceste insecte supărătoare au reapărut în marile orașe, inclusiv din Europa.

În ultimii doi ani ploșnițele de pat au revenit în forță în mai toate orașele mari. Aceste insecte au creat probleme în Franța, mai ales pentru că Jocurile Olimpice din 2024 vor avea loc la Paris. Marea Britanie și Statele Unite au anunțat la rândul lor că se confruntă cu numeroase focare, iar Coreea de Sud a creat recent o unitate specială de dezinsecție pentru a combate numeroasele infestări din Seul.

Nici România nu a scăpat de invazia ploșnițelor de pat. Pe Facebook a apărut grupul „Ploșnițe de pat - pacostea cea de toate nopțile", unde sute de persoane își povestesc experiențele și schimbă sfaturi despre cele mai bune soluții pentru a scăpa de ele. Biblioteca Națională din București a fost închisă în luna august din cauza invaziei de ploșnițe, iar luna următoare s-a aflat că multe din vagoanele de dormit ale CFR sunt infestate.

În contextul în care acest subiect este dezbătut pe internet, am vrut să aflăm mai multe de la experți și i-am adresat mai multe întrebări doamnei Andrea Cristina Staicu, conferențiar univ. dr. la Departamentul de Biochimie și Biologie Moleculară din cadrul Facultății de Biologie a Universității din București.

„Ploșnița de pat, Cimex lectularius L (Hemiptera: Cimicidae), a fost un dăunător constant al omului de-a lungul istoriei. Este posibil să fi evoluat din ectoparaziți ai mamiferelor din peșteri (în special lilieci). Când oamenii s-au mutat din peșteri în corturi și apoi în case, insecta i-a urmat. Specia a fost menționată în literatură și medicina populară a multor culturi, începând cu Grecia antică", explică Andrea Cristina Staicu.

Ca specificații, pentru a-i identifica mai ușor, aflăm că adulții măsoară 6-7 mm, au corpul oval, aplatizat, de culoare brun-roșcat, cu un aparat bucal care are aspect de cioc, format din trei segmente, antene cu patru segmente și aripi reduse. Pe suprafața corpului se observă peri scurți, aurii. Vârful abdomenului este de obicei ascuțit la masculi și mai rotunjit la femele. Un ciclu de viață durează cinci săptămâni la temperaturi de 28-32° C. Rămân active până la temperaturi de 7 ºC și mor la 45 °C. Fiecare femelă poate depune 200-500 de ouă pe durata vieții.

„Au un miros distinctiv, dulceag, de mucegai, care conține aldehide produse de glandele odorante. Consumă sângele gazdelor, mamifere și păsări și obișnuiesc să depună în adăposturile lor părți din hrana nedigerată anterior, sub formă pe pete ruginii. Sunt insecte nocturne, dar se hrănesc și ziua, când le este foame. Ploșnițele de pat pot fi găsite aproape oriunde oamenii au ridicat case și orașe. Ele prosperă în condiţiile de temperatură şi umiditate agreate de oameni", completează doamna Staicu.

Ploșnițele de pat au devenit foarte rare în multe țări industrializate, la scurt timp după al Doilea Război Mondial, datorită utilizării pe scară largă a insecticidelor sintetice. Până în 1997, erau rar semnalate în Statele Unite și Marea Britanie. Începând cu anul 1998, a fost raportată reapariția insectelor în Statele Unite, Canada, unele țări europene, Australia și părți din Africa. Printre cauzele menționate de literatura de specialitate se numără nivelul scăzut al conștientizării publice, schimbul de lucruri second-hand, inclusiv a pieselor de mobilier, traficul local și internațional crescut, schimbări în managementul invaziilor.

Principala cauză o reprezintă dobândirea rezistenței la insecticide. Mai întâi a apărut rezistența la DDT, folosit anterior la controlul populațiilor de insecte. Acesta a contribuit la creșterea actuală a rezistenței față de insecticidele piretroide șI neonicotinoide. Mutațiile apărute la situri țintă au generat lipsa sensibilității la insecticide (de exemplu, mutații kdr). Modificările apărute la nivelul cuticulei insectelor (n.r.- stratul exterior) pot să explice rezistența față de piretroizi. De aceea, au început să fie folosite combinații de insecticide pentru a controla populațiile rezistente. (Neonicotinoide în combinație cu piretroizi).

Cu toate că au fost identificați 28 de agenți patogeni umani care apar în mod natural în ploșnițele comune, nu a fost niciodată dovedit că ar transmite biologic sau mecanic vreunul dintre ei. Ploșnițele de pat produc efecte clinice, psihologice și economice. Cu toate că hrănirea lor pe corpul gazdei trece neobservată, saliva lor conține proteine active biologic, care pot provoca alergii progresive, reacții cutanate simptomatice vizibile după muşcături repetate.

Simptomele tipice includ o zonă crescută, inflamată în dreptul fiecărei mușcături, eritem, edem, leziuni eczematiforme, leziuni generalizate, infecții secundare, prurit intens timp de câteva zile. După o înțepătură, reacțiile imediate apar la 1-24 de ore și durează 1-2 zile. Reacțiile întârziate apar de obicei după 1-3 zile (sau mai mult) și pot dura 2-5 zile.

Ar trebui să îngrijoreze prezența ouălor, stadiilor larvare, a resturilor de exoschelet, care se îndepărtează periodic prin năpârlire, resturilor de hrană nedigerată, care apar sub formă de pete pe partea internă a ramei patului, a mirosului emanat de aceste insecte. Ploșnițele de pat sunt adesea greu de controlat deoarece sunt nocturne, caută adăposturi criptice, sunt foarte mici, pot detecta și evita multe substanțe chimice, inclusiv agenți de curățare. Sunt ușor de transportat pe sau în bagaje, mobilier, cutii și haine.

Pentru că sunt foarte subțiri, pot să se potrivească sau se ascundă în crăpături foarte înguste. Adulții pot trăi pentru câteva luni (unele mai mult de un an întreg) și nimfele pot supraviețui trei luni sau mai mult fără hrănire. Eliminarea completă este aproape imposibil de realizat după o singură dezinsecție.

Condițiile în care ploșnițele de pat prosperă includ o aprovizionare adecvată de gazde disponibile, abundența fisurilor sau adăposturilor la aproximativ 1,5 m de gazdă și temperaturi ambientale între 28 și 32 ºC.

Dormitoarele aglomerate, ocupate în prezent, cu puțină mișcare a aerului sunt ideale. Deși o singură igienizare nu va elimina o infestarea, eliminarea dezordinii, îndepărtarea murdăriei și a resturilor acumulate și etanșarea fisurilor și a crăpăturilor reduc adăposturile disponibile, facilitează detectarea populațiilor de insecte rămase și crește probabilitatea unui tratament de succes. În afară de tratamentele chimice, se recomandă golirea locației de obiecte textile, îndepărtarea insectelor adulte cu un aspirator, îndepărtarea sacilor din aspirator în saci de plastic închiși etanș, spălarea textilelor.

Ţinând cont de sensibilitatea lor la temperatură, se recomandă încălzirea la 60 ºC a suprafețelor contaminate, tratamentul cu aburi sau dimpotrivă tratamentul cu temperaturi scăzute, timp de două ore. În literatură sunt prezentate și alte metode mai dificil de folosit: tratamentul cu feromoni, asociat cu insecticide și entomopatogeni, tratamentul cu ozon, capcanele cu substanțe adezive, folosirea unor valuri electromagnetice sau de ultrasunete.

Tratamentele chimice și-au pierdut din eficiență datorită dobândirii rezistenței și nivelului ridicat de adaptare al acestor organisme. A devenit necesară administrarea unor amestecuri de insecticide, aplicarea tratamentelor chimice în mod repetat, folosirea concentrațiilor ridicate (uneori și de 2000 de ori mai mari!) pentru a controla satisfăcător populația de ploșnițe. Tratamentele chimice, mai devreme sau mai târziu, produc apariția rezistenței insectelor la compușii chimici, prezintă un pericol de intoxicare pentru persoane, animale de companie și mediu, în cazul aplicării incorecte.

Pentru controlul populațiilor, s-a propus folosirea prădătorilor sau paraziților insectei: arahnide, bacterii din genul Serratia, fungi (Aspergillus flavus). Dar tratamentele care folosesc paraziți și prădători cred că sunt departe de fi utilizate pe scară largă, necesitând costuri mai mari, personal calificat și rezultate care apar mai lent. Pierderea controlului asupra organismelor folosite în combaterea ploșnițelor, prădători, bacterii, fungi, ar fi la rândul său periculoasă. Aceste metode au avantajul protejării habitatelor împotriva poluării chimice.

Se recomandă inspectarea atentă a valizelor și genților înainte de a le introduce în locuință. Aplicarea unui tratament cu abur. Spălarea tuturor obiectelor vestimentare și aplicarea unui tratament termic. Inspectarea periodică a zonelor vulnerabile din locuință, care constituie adăposturi preferate ale ploșnițelor. Inspectarea periodică a spațiilor anterior ocupate de ploșnițe, efectuarea la timp a reparațiilor prin care să se astupe fisurile și crăpăturile din zidărie, aerisirea frecventă, igienizarea spațiilor, prin executarea de zugrăveli.

Ce trebuie să facă proprietarii de hoteluri sau cazări care doresc să prevină și să gestioneze infestarea în unitățile lor Supravegherea calității mobilierului, înlocuirea lui periodică, spălarea și tratarea termică a obiectelor textile, efectuarea periodică a reparațiilor prin care să se astupe fisurile șI crăpăturile din zidărie, aerisirea frecventă, igienizarea suprafețelor prin executarea de zugrăveli, aplicarea tratamentelor termice pentru articolele textile.