Singuri sau impreuna?

Muzică bună, mâncare pe măsură și un pahar de vin, din cele mai scumpe și renumite podgorii. O lumânare parfumată în mijlocul mesei și o atmosfera de vis, ruptă parcă din povești. În capătul celalalt al mesei este EL, bărbatul de care ești îndrăgostită până peste urechi. Îmbrăcat la patru ace și foarte atent cu tine, dar și cu cei din jurul lui, te face să te simti cea mai specială femeie din lume.

Tragi aer adânc in piept și exact când se pregătea să te ia tandru de mână, deschizi ochii! Ești într-o cafenea aglomerată, plină de fum și foarte gălăgioasă. În jurul tău oamenii se perindă într-un ritm atât de alert, încât simți că te cam ia amețeala. Privești în fața ta și îl vezi pe EL, bărbatul care face parte din viața ta, din prezentul tău, dar care este atât de absent…
Dacă în prima parte a scenariului, aproape că nici nu mai era nevoie de cuvinte, acum iți vin o mulțime în cap și nu știi cum să faci sa ieși din atmosfera tensionată și monotonă in care ești.
Ai vrea să spui ceva, dar nu știi ce. Ai vrea să faci ceva, dar nu știi cum. Ai vrea, dar nu știi de ce nu o faci.


În general, oamenii sunt obsedați și speriați de-a dreptul de ideea de singurătate. De multe ori, ne este teamă să punem punct unei relații pentru că nu vrem sa rămânem singuri, nu putem suporta acest gând sau nu ne putem obișnui cu noul statut.
Câte relații nu continuă în acest mod, dar se destramă pe zi ce trece?


Singurătatea in doi.. vă place cum sună? E mai bine să ne complacem in această situație? E mai bine să distrugem și puținul care a mai ramas, ca într-un final să ajungem in același punct?

Noi, oamenii, avem tendința de a duce la extreme anumite momente din viața noastră, iar acest lucru nu este unul tocmai lăudabil. E bine să avem limite, e bine să le acceptam și e bine să le impunem atunci când nu există alte solutii.


Din păcate, nu știm să iesim la timp dintr-o relație: îi dăm șanse peste șanse, facem compromisuri pe care mai târziu nu le respectăm. Ne trezim într-o zi, stând în pat alături de persoana care până de curând ne însenina ziua doar cu un zâmbet și observăm că prezența ei ne este indiferentă, că nu ne mai face plăcere să comunicăm, să fim tandri și atenți.


Egoismul și orgoliul nu ne lasă să renunțăm la timp și ne prind într-o capcană pe care ne-o croim singuri în jurul nostru. Această capcană se numește singurătate în doi.
Nu avem nimic să ne spunem, nu ne mai face plăcere să ne împărtășim experiențele, problemele, bucuriile, dar ne face bine să știm persoana aceea lângă noi.. fizic vorbind.
Distanța dintre doi oameni nu se măsoara in km, mile sau alte unitați de măsura, ci in gesturi, cuvinte și sentimente.
De multe ori, suntem la un mesaj distanță de persoana iubită, dar cu toate astea nu facem nimic pentru a ne apropia de ea.

Renunță la orgoliu si încearcă să gândești ca un adult: dragoste cu de-a sila nu se poate! Acolo unde sentimentele au facut loc răutaților și jocului de putere “cine pe cine ranește mai mult”, nu va mai exista niciodată relația aceea spre care toti tindem. O relație care nu îți oferă împliniri, bucurii, care nu te face să simți fluturi in stomac și nu te face să vibrezi, este o relație care s-a încheiat, fără ca tu sa-ți fi dat seama! Acceptă situația, înfruntă problemele și trăiește prezentul: e singura realitate pe care o poți controla !

Sursa: http://www.femei-moderne.ro/articol/cuplu/singuri-sau-impreuna,9248.html