Un Einstein greu de intuit (Galerie foto)

Nu exista fiinta omeneasca identificata atat de bine cu notiunea de geniu, asa cum se intampla in cazul lui Albert Einstein (1879 - 1955). Numai in 1905, Einstein, pe atunci in varsta de 26 de ani, a publicat 3 lucrari stiintifice, inclusiv pe cea in care apare faimoasa formula E=mc2, care cuantifica energia disponibila a materiei. Pe aceasta formula se bazeaza atomistica, sectia din fizica care studiaza energia nucleara. Insa Eistein era departe de a fi o masina de gandit unidimensionala.

Omul Einstein era un ganditor prin excelenta, cu multe contradictii, un om caruia ii placeau ghicitorile si misterele. Copilul Einstein nu a vorbit pana la 3 ani, ceva ce contravine ideii impamantenite de geniu.

De altfel, Einstein a fost si cel care a dat numele unei afectiuni, Sindromul Einstein (descris de Thomas Sowell ca fiind unul care face ca suferinzii, copiii, sa fie extrem de inteligenti, dar sa vorbeasca tarziu), dupa cum relateaza Life.
 

Einstein nu era un fan al jocurilor, indiferent ca era vorba despre carti, jocuri de cuvinte etc., pentru ca acestea cereau efort mental. "Nu joc jocuri", a declarat el o data pentru New York Times. "Nu am timp de jocuri". In afara timpului in care muncea, incerca sa nu-si oboseasca creierul deloc. In imagine, Einstein se odihneste in Palm Springs, California, in 1932.

Einstein se lauda cu un singur talent: o curiozitate iesita din comun, de care el insusi era constient. De fapt, intr-o scrisoare din 1952 catre unul dintre cei care ii realizau biografia, Carl Seeling, Enstein a mers atat de departe spunand ca "Nu am vreun talent special. Sunt doar un curios pasionat".

La un moment dat a declarat chiar revistei Life ca "cel mai important este sa nu te opresti vreodata in a-ti pune intrebari; curiozitatea isi are ratiunea ei de a exista (...) E indeajuns daca incercam sa intelegem cate putin din misterele vietii, zi de zi", spunea Einstein.

Einstein, care nu a fost niciodata capabil sa-si retina propriul numar de telefon, era faimos pentru faptul ca nu memora nimic ce putea fi repede si usor cautat si gasit intr-un volum. "Nu memora niciodata ceva ce poti gasi in carti", spunea el. In fotografie, Einstein in 1925, acasa in Berlin, la 46 de ani.

Einstein era bun prieten cu Charlie Chaplin (in poza apare alaturi de el la premiera filmului City Lights, in 1931). Multimi de oameni ii urmau pe cei doi, si cand erau separat, si cand erau impreuna, la evenimente, insa din motive cu totul diferite, credinta impartasita si asumata de Chaplin: "Oamenii ma ovationeaza pentru ca ma inteleg, insa pe tine te ovationeaza pentru ca nu inteleg o iota", spunea Chaplin, cu admiratie fatisa.

Lui Einstein ii placea sa navigheze, dar nu a invatat niciodata sa inoate. Cu toate acestea, potrivit unuia dintre biografii sai, Walter Isaacson, avea o placere aproape copilareasca in a-si asuma riscuri marunte. Asa se explica de ce refuza sa poarte o veste de salvare cand mergea cu barca.

Un geniu sugubat, Einstein declara la un moment dat ca in copilarie a inteles ca degetul mare de la picioare intotdeauna sfarseste afara din soseta, drept pentru care, spunea el, "am renuntat sa mai port sosete", asa dupa cum arata si fotografia ce il infatiseaza lucrand in casa sa de la tara, de langa Berlin, in 15 iulie 1931.

Einstein adora intr-atat de mult sa fumeze pipa incat ajunsese sa se intrebe si el de unde aceasta pasiune. In cele din urma a ajuns la concluzia ca "a fuma pipa calmeaza si ajuta la o gandire obiectiva", dupa cum cugeta el in 1950, cand, la varsta de 71 de ani, a devenit membru al unui club exclusivist al fumatorilor de pipa din Montreal. Fotografia il infatiseaza in 1945, cu pipa in mana.

In acest instantaneu, Einstein se ascundea in casa comandantului Oliver Locker Lampson (stanga) in Norfolk, Anglia, dupa ce scapase din Germania nazista via Belgia, in 1933. Lampson era ingrijorat pentru siguanta lui Einstein in timpul sederii lor la Norfolk, drept pentru care a angajat garzi (barbatul din dreapta, cu palarie) pentru a-l pazi pe faimosul exilat. Cateva zile mai tarziu, Einstein a emigrat in SUA, unde a trait tot restul vietii sale.

In 1952, dupa ce primul presedinte al Israelului, Chaim Weizman, a murit in biroul sau, o miscare s-a pornit in Israel, proclamandu-l pe Einstein "cel mai mare evreu in viata" si chemandu-l la presedintia statului inca tanar in acea vreme.

Einstein a refuzat oferta, nu insa inainte de a explica plin de umilinta motivul deciziei sale obiective. Conform Time, ar fi spus ca a fost foarte impresionat de oferta Israelului, dar ca niciodata nu a acceptat functii pe care sa le poata indeplini astfel incat el insusi sa fie satisfacut de prestatia sa.

A mai spus ca ii place sa studieze lumea fizica, insa ca nu are "abilitatea naturala si nici experienta de a se se intelege cu fiintele omenesti". In fotografie este infatisat alaturi de premierul israelian David Ben Gourion, in 1951, cand cel din urma l-a vizitat la Princeton.

In 1931, Einstein a facut cea de-a doua vizita in SUA si, dupa ce a vizitat Institutul de Tehnologie din California (care, ca si alte institutii, incerca sa-l ademeneasca), el si sotia lui, Elsa, au facut o vizita pe coasta de est. Pe drum, s-au oprit la Marele Canion, unde a si fost realizata aceasta fotografie, intr-un gen de muzeu.

De-a lungul vietii, ideile si parerile lui Einstein vizavi de religie, spiritualitate si Dumnezeu au fost extrem de contradictorii, geniul fiind cand ateu, cand un evlavios model (desi scria ca religia evreilor, ca toate celelalte, este o "incarnare a celor mai copilaresti superstitii").

Credea intr-un Dumnezeu ca cel al filosofului Baruch de Spinoza, care se vede in armonia a tot ceea ce exista, si nu intr-un Dumnezeu preocupat de destinele si actiunile oamenilor. In cele din urma, Einstein a ajuns la concluzia ca ideea de viata dupa moarte este "irelevanta". In fotografie, nemuritorul Einstein, la Princeton, in 1947.