Mănăstirea Cozancea

Mănăstirea Cozancea este o aşezare monahală aflată pe teritoriul comunei Suliţa, judeţul Botoşani. Prima atestare documentară cu privire la această biserică datează din anul 1656, când trei cazaci pustnici s-au stabilit în poieniţa de la marginea pădurii Cozancea. Tot din documente aflăm că în anul 1684 este construită aici o biserică de lemn de către paharnicul Constantin Balş. De asemenea, în anul 1732 a fost ridicată pe Valea Cozancei o biserică din piatră, de către Vasile Balş, care se trăgea din neamul Coştiugineştilor. Istoria schitului ne spune că aici au locuit dintotdeauna călugări. Anul 1953 a adus o schimbare în istoria lăcaşului, atunci când călugării au fost înlocuiţi de maici.

În anul 1960, în urma decretului comunist privind averile mănăstireşti, schitul este închis până în anul 1983, când Protosinghelul Elisei Florea a sosit la schit. Localnicii spun că acesta era un bun gospodar, care a reuşit prin propriile forţe şi venituri să construiască clădiri noi, să restaureze biserica mănăstirii, să o zugrăvească şi să o picteze. Din anul 1990, schitul a devenit mănăstire cu obşte de călugări, primind înapoi de la stat aproximativ 10 hectare de pământ.

Potrivit documentelor, acest sfânt lăcaş a trecut prin mai multe lucrări de restaurare. În anul 1847 a fost construită clopotniţa sub conducerea ieromonahului Iosaf Baban, iar mai târziu, în 1855 lăcaşul a fost zugrăvit. În această perioadă a fost pusă podea de brad pe jos şi a fost schimbat acoperişul cu unul de şindrilă. Clopotniţa a fost realizată de doi ciobani din localitatea Onţeni, care ulterior s-au călugărit aici sub numele de Aftanasie şi Grigorie.

În anul 1899, a fost construit un veşmântar lângă sfântul altar şi au fost scoşi doi stâlpi de piatră din naos, tot în acest an fiind sfinţită şi Biserica Sfântei Mănăstiri  Cozancea, construită din piatră. Catapeteasma este din lemn sculptat cu motive vegetale, specifice bisericilor moldoveneşti.

De o frumuseţe extraordinară este şi naosul, luminat de o fereastră la nord şi o alta la sud. Pronaosul este despărţit de naos printr-un zid care are o singură uşă pentru acces. Pe pronaosul spaţios, luminat de o fereastră, este amplasată o turlă pătrată, care este folosită şi pe post de clopotniţă.

Pictura a fost realizată după căderea comunismului de către pictorul Gheorghe Simionică. De cum intraţi în pridvor veţi putea admira pictura Cina cea de Taină pe peretele din nord iar pe peretele din sud Vindecarea Orbului.

Înainte de anul 1990, pronaosul, pridvorul şi veştmântăria erau doar văruite. Faţada exterioară din sud are pictate scenele „Înfricoşata şi dreapta Judecată de Apoi”, „Adormirea Maicii Domnului”, „Buna Vestire”, „Botezul Domnului”, „Întâmpinarea Domnului” şi „Înfricoşata şi dreapta Judecată de Apoi”.

În speranţa că v-am trezit interesul, vă invităm să vizitaţi Mănăstirea Cozancea din comuna Suliţa - Botoşani.

 

 

Ascultaţi istoricul obiectivelor turistice din România, apelând serviciul HERO.dot, serviciu de audioghid istoric, prin telefon la numărul unic 0332 780 780, urmat de codul obiectivului ales: 4638.