Mass Effect 2 Review

Mass Effect 2 Review

Mass Effect 2 e un joc bun… şi nu prea. Cam aşa l-aş descrie oricui m-ar întreba de el. Bun fiindcă strict din punct de vedere al divertismentului oferit poate fi recomandat fără menajamente, nu prea fiindcă o parte din lucrurile bune din predecesor au dispărut, în timp ce altele au fost simplificate excesiv.

Cei pretenţioşi vor vedea tot felul de neajunsuri şi „scurtături” luate de producători, cei care nu dau doi bani pe astfel de detalii vor spune că primii caută nod în papură. Două tabere înverşunate, cu două păreri diferite şi cu mine pe post de sac de box dacă nu iau partea cuiva. Şi ca şi cum asta nu ar fi fost de ajuns, toată lumea are dreptate. Aşadar, să elaborăm.

Celor care care nu au jucat Mass Effect le recomand mai întâi o trecere în revistă ca să se pună la punct cu ideea generală. Dacă eşti prea leneş (da, nu te uita aşa la monitor, cu tine vorbesc) versiunea foarte pe scurt e următoarea: suntem în viitorul apropiat, oamenii au ajuns să facă parte din comunitatea galactică, tu devii Campionul umanităţii şi opreşti nişte planuri diabolice, jurând după aceea să te pregăteşti intensiv pentru venirea Groaznicului™.

Însă nota relativ optimistă în care se termină primul Mass Effect este spulberată de începutul celui de-al doilea, când nava care-ţi servea drept bază de operaţiuni şi la bordul căreia ai explorat galaxia în lung şi-n lat – SSV Normandy SR-1 – este atacată şi distrusă de un inamic misterios, soarta protagonistului rămânând şi ea „în aer”. Din fericire pentru tine, organizaţia secretă paramilitară Cerberus îţi vine în ajutor, oferindu-ţi toate resursele considerabile ce se află la dispoziţia liderului acesteia, The Illusive Man (care-şi face prima apariţie în Mass Effect: Ascension).

Cu toate că în jocul precedent te-ai luat la trântă cu agenţii lui pe unde ai avut ocazia, liderul Cerberus este nevoit acum să apeleze la tine deoarece întregi colonii umane au început să dispară din zonele limitrofe ale spaţiului explorat, identitatea atacatorilor fiind (în primă fază) necunoscută. Şi cum astfel de adversari nu se găsesc la orice colţ de sistem solar, Illusive Man îţi oferă cheile pentru Normandy SR-2, o versiune sensibil îmbunătăţită a navei cu care ai salvat iniţial galaxia.

Comparativ cu predecesoarea ei, SR-2 este ceva mai mare, pentru a acomoda (printre altele) noul laborator de cercetare, depozitul de armanent şi inteligenţa artificială Enhanced Defense Intelligence – EDI (a se citi IDI). Iar ca bonus o să primeşti şi doi aliaţi – Miranda Lawson şi Jacob Taylor, aceştia fiind primii membri ai trupei de şoc pe care va trebui s-o alcătuieşti pentru o misiune aparent sinucigaşă.

My name is Legion. For we are many

Colaborarea ta cu Cerberus nu va fi însă văzută prea bine de restul speciilor sau de vechii aliaţi, care cu toate că îţi vor înţelege (sau nu) situaţia, nu vor dori să ţi se alăture în noua aventură (nu toţi în orice caz). Şi cum de data asta va trebui să mergi direct în Iad, o să ai nevoie de cei mai buni şi mai duri specialişti pe care-i poate oferi galaxia. Soldaţi, cercetători, biotici, asasini, ingineri sau mercenari, opţiunile pe care le ai la dispoziţie vor fi acum mai „exotice”. Mai mult, aproape toţi vor fi certaţi cu legea într-un fel sau altul, aşa că vei ajunge să vizitezi locuri unde fauna locală nu este tocmai prietenoasă.

Capul de afiş este ţinut de Omega, hub-ul principal al jocului şi echivalentul întunecat al Citadelei, unde bandele de mercenari îşi împart teritoriile, comercianţii se şantajează unii pe alţii pentru câteva credite în plus, oamenii sunt inamicii publici numărul unu, iar durata medie de viaţă e mai scurtă decât o reclamă în timpul Super Bowl-ului. Mai ceva ca-n Vestul Sălbatic. De altfel, nu vei duce lipsă de ameninţări la integritatea ta corporală cât timp o să te afli pe Omega, dar din fericire, aici nu eşti limitat de legile de pe Citadelă ca să-ţi impui punctul de vedere.

Recrutarea nu reprezintă însă decât primul pas spre succes, deoarece va trebui să le şi câştigi loialitatea celor din jur dacă vrei ca toată lumea să supravieţuiască (da, şi tu poţi muri la final dacă nu eşti suficient de pregătit). Fiecare camarad va avea propria misiune specifică, care odată îndeplinită îţi va asigura loialitatea, dar în două cazuri particulare vor apărea nişte conflicte mai serioase unde va trebui ori să iei partea cuiva, ori să rămâi neutru (dacă ai suficiente puncte Paragon sau Renegade).

Totuşi, îndeplinirea misiunii specifice nu garantează faptul că aliaţii respectivi vor şi rămâne loiali până la final, întrucât fiecare vine cu propriile convingeri, probleme sau traume, iar dacă în discuţiile cu ei ai o atitudine de „gică contra”, e foarte posibil să-ţi întoarcă spatele până la urmă. De asemenea, camarazii îţi oferă şi acces la diverse îmbunătăţiri pentru navă, de la scuturi mai puternice şi armură mai rezistentă până la tunuri devastatoare şi motoare mai eficiente. Unele doar îţi fac viaţa mai uşoară pe harta galactică, în timp ce altele vor determina soarta unora dintre aliaţi în timpul confruntării finale.

Pe lângă îmbunătăţirile pentru navă vei avea la dispoziţie şi proiecte care să te ajute doar pe tine, întreaga echipă sau anumiţi coechipieri. Acestea pot fi cumpărate sau găsite prin misiuni, iar pentru a le cerceta vei avea nevoie de ajutorul lui Mordin Solus şi resurse (Element Zero, Iridiu, Platină sau Paladiu) pe care le obţii scanând planetele din sistemele solare pe care le vizitezi sau „împrumutându-le” din containerele găsite prin peregrinări. La acest capitol, unii jucători vor fi încântaţi să afle că acum nu mai e nevoie să te plimbi pe suprafaţa planetelor la bordul mult-hulitului Mako, dar va trebui în schimb să ai răbdarea să vânezi de pe orbită cele mai bogate zăcăminte. Ceea ce (în mod ironic) se poate dovedi a fi pe termen lung o îndeletnicire la fel de plictisitoare.