7 august 2020. Sărbătoare mare în Calendarul Ortodox! Mii de românce poartă numele acestei sfinte VIDEO

7 august 2020. Sărbătoare mare în Calendarul Ortodox! Biserica Ortdoxă o prăznuieşte astăzi pe o sfântă născută chiar în România, în judeţul Neamţ, în secolului al XVII-lea. Mii de românce poartă cu mândrie numele acestei sfinte.
 

Vineri, 7 august, Calendarul Creştin-Ortodox o prăznuieşte pe Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla. Această floare duhovnicească şi mireasă a lui Hristos, pe care a odrăslit-o pământul binecuvântat al Moldovei, s-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânători din judeţul Neamţ, din părinţi binecredincioşi şi iubitori de Dumnezeu.

Teodora a fost căsătorită de către părinţi, împotriva voinţei ei, cu un tânăr evlavios din Ismail. Neavând copii, iar sufletul Teodorei fiind rănit de dragoste pentru Iisus Hristos şi arzând de dorinţa unei vieţi cu totul curate, închinate numai Lui, s-au învoit să îmbrăţişeze viaţa monahală. Marii sihaştri, vechii ei sfătuitori, ce se nevoiau în acea vreme prin pădurile şi munţii din ţinutul Neamţ, precum şi duhovnicul care îi cunoştea firea evlavioasă şi râvna pentru rugăciunea de taină, o îndemnau spre viaţa de sihăstrie.

 

Astfel, fericita Teodora a îmbrăţişat cinul monahal la Schitul Vărzăreşti – Vrancea, iar după doi ani, soţul ei s-a călugărit în Schitul Poiana Mărului, primind numele de Elefterie. Aşa a binevoit Dumnezeu să-i povăţuiască pe amândoi pe calea sfinţeniei şi a mântuirii. Fiecare călugăriţă din schit se nevoia cu mare râvnă pentru Hristos, însă Cuvioasa Teodora întrecea pe toate celelalte surori cu rugăciunea, cu smerenia şi cu nevoinţa duhovnicească.

7 august 2020. Sărbătoare mare în Calendarul Ortodox! Mii de românce poartă numele acestei sfinte

Năvălind turcii în părțile Buzăului, au dat foc Schitului Vărzăreşti. Cuvioasa Teodora s-a retras în munți, împreuna cu stareța ei, schimonahia Paisia, unde se nevoiau singure în asceză și bucurie de Dumnezeu, răbdând multe ispite de la diavoli, foame, frig și tot felul de încercări. După adormirea maicii sale duhovnicești, Cuvioasa Teodora având o descoperire dumnezeiască, a părăsit munții Buzăului, întorcându-se în părțile Neamțului, în pădurile neumblate din jurul Schitului Sihăstria, de unde, cu binecuvântarea duhovnicului ei Pavel, s-a retras în pustie, în părțile Schitului Sihla, scrie doxologia.ro.

 

 

Așa a ajuns fericita Teodora viețuitoare la Schitul Sihla, unde un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa drept adăpost, nu departe de schit și de peștera care îi poartă numele până astăzi. Și s-a nevoit acolo Cuvioasa bărbătește vreme de mulți ani, în post și rugăciuni toată noaptea, în lacrimi și mii de metanii, uitată de lume, îndurând multe ispite și năluciri de la diavoli, foame, lipsa, gânduri și mai ales frigul aspru al iernii. Iar cuviosul Pavel din Sihăstria, duhovnicul ei, o cerceta din când în când, o mărturisea, o îmbărbăta, o împărtăşea cu Sfintele Taine și îi ducea cele de trebuință.

După un timp a răposat duhovnicul Pavel, iar Cuvioasa Teodora a rămas cu totul singură, căci nimeni nu știa locul și aspra ei nevoință. I se rupseseră și hainele, iar în loc de hrană mânca măcriș, fructe de pădure și alune. În această școală a liniștii și a rugăciunii a dobândit Cuvioasa darul rugăciunii de foc, care se lucrează în inimă, darul lacrimilor, al răbdării și al negrăitei iubiri de Dumnezeu. Acum nu se mai chinuia de frig, nici de foame, nici diavoli nu o mai puteau birui, căci dobândise darul facerii de minuni și era ca un diamant strălucitor în munții Sihlei, uitată de oameni, dar umbrită de darul Duhului Sfânt. Din timp în timp, păsările cerului îi aduceau în ciocurile lor, prin voia Domnului, farâmituri de pâine de la trapeza Schitului Sihăstria, iar apă bea din scobitura unei stânci din apropiere, așa cum se vede până astăzi.

7 august 2020. Sărbătoare mare în Calendarul Ortodox! Mii de românce poartă numele acestei sfinte

Ajungând sfânta Teodora aproape de sfârsitul vieții ei pamânteşti, se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu să-i rânduiască un preot că s-o învrednicească de Preasfintele Taine înainte de obștescul sfârşit. Cu rânduială de sus, a observat egumenul Sihăstriei cum duceau păsările fărâmituri în pustie și a trimis doi frați să vadă unde anume se duc. Călăuziți de mâna lui Dumnezeu, frații au ajuns noaptea aproape de peștera Sfintei Teodora și au văzut-o cum se ruga, înconjurată de văpaie de foc ceresc. Atunci, înfricoşându-se, au strigat, iar Cuvioasa i-a chemat pe nume, le-a cerut o haină să se acopere și le-a poruncit să aducă un duhovnic, care să o împărtăşească cu Cinstitul și Preasfântul Trup și Sânge al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Dimineață, frații au adus la peșteră pe ieromonahul Antonie și pe ierodiaconul Lavrentie, cu Sfintele Taine și după ce Fericita Teodora și-a făcut cuvenita spovedanie, a primit Dumnezeieștile Taine și, mulțumind Părintelui Ceresc pentru toate, și-a încredintat sufletul în mâinile Domnului. A fost înmormântată în peștera în care a viețuit. Și a rămas trupul Sfintei Teodora tăinuit acolo până după 1830, când Domnitorul moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a așezat moaștele ei în raclă de preț și le-a depus în biserica schitului spre cinstire. După ce Domnitorul a zidit biserica la moșia sa din satul Miclăuşeni (Iași), a strămutat sfintele moaște în această ctitorie.

În anul 1852, sfintele sale moaște au fost duse la mănăstirea Pecersca din Kiev și așezate în raclă de mult preț, pe care scrie: “Sfânta Teodora din Carpaţi” (Sveti Teodora Carpatina).

7 august 2020. Sărbătoare mare în Calendarul Ortodox! Mii de românce poartă numele acestei sfinte