Ce este o icoană făcătoare de minuni și care sunt cele mai cunoscute

Ce este, în realitate, o icoană și cum poate deveni făcătoare de minuni. „O icoană este o imagine care se impune la prima vedere, pe care o recunoaștem pe loc și care are un puternic conținut plastic și vizual pe lângă semnificația pe care o poate ascunde”, potrivit lui Serge Lemoine, fost director al Muzeelor Grenoble și Orsay-Paris. Dacă omul se roagă corect, o icoană poate deveni făcătoare de minuni. De aceea, mai multe rugăciuni ale oamenilor nu sunt ascultate pentru că nu sunt făcute corect. Toate icoanele pictate corect sunt făcătoare de minuni. Dacă omul, ca subiect religios, ajunge la o tensiune deosebită în timpul rugăciunii și se unește cu persoana reprezentată în icoană și prezentă în duh, atunci i se arată minunea, dacă este pe linia corectă de rugăciune și de cunoaștere.
5 cele mai puternice icoane făcătoare de minuni de la noi din țară
1. Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Nămăieşti (județul Argeş)
Se spune că icoana a fost pictată chiar de Sfântul Evanghelist Luca. A fost înrămată în argint, în anul 1798. Renumită pentru ajutorul dat femeilor care se roagă la ea în speranţa că vor putea avea copii, pentru vindecările miraculoase ale unor afecţiuni grave, dar şi pentru aplanarea conflictelor familiale, Icoana Maicii Domnului din Nămăiești rămâne una din cele mai vechi icoane din toată creștinătatea. Este totodată legată și de întemeierea mănăstirii în care se află.
2. Icoane făcătoare de minuni. Icoana Maicii Domnului de la Biserica Colţea (Bucureşti)
A fost donată bisericii în anul 1786 de către domnitorul Nicolae Mavrogheni. Este icoana cu ferecătură lucrată manual, din argint poleit cu aur și care poate fi admirată în partea din stânga catapetesmei.
3. Icoana Sfântului Mina de la Biserica „Sfântul Mina” (Bucureşti)
În anul 1847, când un incendiu a mistuit o parte din Bucureşti, a ars în întregime şi Biserica Sf. Mina, dar icoana Marelui Mucenic Mina a rămas intactă în catapeteasmă, în mijlocul flăcărilor. E de mare ajutor pentru femeile ce vor a se căsători, dar şi pentru păgubiţii de orice fel.
4. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Boian (Bucovina)
Povestea începe într-o noapte de decembrie înfrigurată, când toată lumea îl aştepta pe Moş Neculai, în biserica din Boian. Atunci, ochii Fecioarei Maria cu Pruncul în braţe dintr-o icoană de pe catapeteasmă au început a vărsa lacrimi amare. Ochii Fecioarei au plâns pentru toţi românii din Bucovina, rămaşi fără de ţară, fără de casă, pentru cei cărora le-au degerat mâinile şi picioarele prin Siberia, pentru ciungi, ologi, orfani, pentru cei ucişi în măcelul de la Fântâna Albă sau la Lunca, pentru cei îngropaţi de vii la Frunza, ori din alte sate de români rase de pe faţa pământului pentru totdeauna. În toate descrierile, fruntea Fecioarei este străjuită de-o coroană de aur, la fel şi cea a Pruncului. De-a latul icoanei sunt înşirate lănţişoare cu cruciuliţe, lăsate de credincioşi. Broşe din aur, cu pietre preţioase, au fost puse de credincioase la icoană, s-o împodobească şi să le poarte noroc. Icoana făcătoare de minuni a rămas vreo 4-5 zile în mânăstirea din Bănceni, după care a fost dusă într-o altă biserică, pentru ca toată suflarea românească din Bucovina să poată atinge şi vedea minunea: lacrimile Fecioarei Maria cu Pruncul în braţe.
5. Icoane făcătoare de minuni. Icoana Maicii Domnului din Biserica Madona Dudu (Dolj)
Pe la sfârşitul Evului Mediu, un negustor a găsit aceasta icoană într-un dud. A încercat să o vândă, dar icoana a dispărut. Negustorul a găsit-o în acelaşi loc şi a vrut să o dăruiască, însă icoana a dispărut din nou. După ce a găsit-o (a treia oară), acel negustor a hotărât să ridice biserica.
După 1989, cercetători din Germania, Anglia, Canada, Franţa şi Spania au venit să testeze icoana. În preajma ei, aşa cum au declarat, „aparatele s-au dat peste cap”. S-a stabilit că raza de acţiune a icoanei este de 5-7 metri, simţindu-se până la intrare. Cercetătorii englezi au fost contrariaţi.
Unul dintre ei a declarat: „Acestei icoane îi lipseşte doar un singur câmp de manifestare să fie asemeni omului. Parcă ar fi vie. Doar că nu vorbeşte şi nu se deplasează”.
Conform tradiţiei, icoana ar fi fost pictată de Sf. Luca, evanghelist şi întâiul iconograf şi adusă pe aceste meleaguri de Apostolul Andrei, cel care i-a creştinat pe daco-romani.