Documentul care ar putea rescrie istoria: relația dintre Iisus și Maria Magdalena

Adevărul despre „Evanghelia nevestei lui Iisus” pare să iasă la suprafață. Controversata bucată de papirus sugerează că în antichitate oamenii credeau că Iisus ar fi fost căsătorit cu Maria Magdalena, iar noile cercetări asupra papirusului prezintă o potențială autenticitate a acestuia.

Dezbaterile asupra credibilității Evangheliei au început odată ce Karen King, profesoară la Univeritatea din Harvard, a făcut publică descoperirea acestuia în septembrie 2012. Scris în coptică, o limbă egipteană, papirusul conține o expresie care spune „Iisus le-a spus, soția mea…”, iar alta care face referire la o anumită „Maria”, posibil Maria Magdalena.

Analiza cernelii folosită pentru a scrie pe papirus, detaliată anul trecut în Harvard Theological Review, sugerează că acesta datează de acum aproximativ 1,200 de ani. Acest aspect a făcut-o pe King să susțină autenticitatea textului. Totuși, mulți oameni de știință nu recunosc autenticitatea acestui artefact, dar asta n-o descurajează pe King, care declară: „În acest moment, când cercetările sunt în plină desfășurare, consider că este important, chiar dacă dificil, să fim deschiși către posibiltatea ca autenticitatea papirusului să fie demonstrată”.

Acum, cercetătorii de la Universitatea din Columbia fac noi teste asupra cernelii folosite. Testele inițiale, publicate în 2014 de către universitate, indică faptul că cerneala ar fi putut fi produsă în antichitate. Deocamdată, cercetătorii sunt rezervați în afirmații, dar vorbesc totuși despre o descoperire care ar putea aduce dovezi în favoarea autenticității papirusului.

Evanghelia învăluită în mister

Posesorul curent al papirusului insistă să rămână anonim și susține că a cumpărat „Evanghelia nevestei lui Iisus”, împreună cu alte texte scrise în Coptică, de la un bărbat numit Hans-Ulrich Laukamp, în anul 1999. Acesta din urmă ar fi cumpărat papirusul din Postdam, un oraș din estul Germaniei, în 1963.

Moartea lui Laukamp aduce alte controverse asupra poveștii papirusului. Rene Ernest, persoana care se ocupă de testamentul familiei Laukamp, susține că acesta nu a manifestat niciodată vreun interes asupra antichităților, nu făcea colecție, și, mai ales, că acesta locuia în Berlinul de Vest în anul 1963. Asta înseamnă că nu ar fi putut trece de Zidul Berlinului, spre Postdam, pentru a vinde papirusul. Familia Laukamp nu are copii sau rude încă în viață care ar putea confirma aceste afirmații.

În ultimele luni s-au descoperit noi documente care nu doar că reconstituiesc viața lui Laukamp în detaliu, dar oferă o nouă cale de a verifica povestea posesorului anonim. King dezvăluie într-un articol pentru Harvard Technological Review că posesorul anonim i-a oferit o fotocopie a unui contract de vânzare a șase fragmente de papirus scrise în limba Coptică, printre care și „Evanghelia nevestei lui Iisus”, din data de 12 noiembrie 1999. Aceasta dezvăluie și prezența unei afirmații scrisă pe contract care arată că papirusul ar fi fost cumpărat în anul 1963 din orașul Postdam.

Autentic sau escrocherie?

O descoperire importantă care ar putea demonta autenticitatea Evangheliei a fost făcută anul trecut de către un cercetător german, Christian Akeland. Acesta a examinat un al doilea papirus ce conține o parte din Evanghelia lui Ion, papirus ce provine de la același posesor anonim și se presupune că a intrat în posesia acesteia tot prin intermediul lui Laukamp.

Cercetătorul a descoperit că spațiile dintre rânduri sunt identice cu cele ale unui alt papirus, publicat într-o carte din anul 1924. Acesta din urmă era scris într-un dialect al limbii Coptice, Lycopolitan, care a dispărut în urmă cu 1,500 de ani. Așadar, având în vedere că în urma testelor, papirusul ce conținea Evanghelia lui Ion, la fel și cel cu Evanghelia nevestei lui Iisus, au fost datate ca având o vechime de 1,200 de ani, ambele au fost declarate a fi falsuri.

King obiectează și afirmă faptul că Evanghelia lui Ion ar fi putut fi copiată în antichitate, după un text cu aceleași spații între rânduri, cu mult timp după ce dialectul Lycopolitan ar fi dispărut. James Yardley, un om de știință de la Universitatea din Columbia susține teoria lui King, spunând că cerneala de pe Evanghelia lui Ion diferă de cea prezentă pe Evanghelia nevestei lui Iisus. Acesta nu dorește să facă mai multe afirmații până nu îi este publicată lucrarea despre acest subiect controversat.

Descoperirea lui Akeland este pe departe de a fi singura care indică faptul că bucata de papirus ar fi autentică. Un număr de cercetători au observat că scrisul în Coptică de pe Evanghelia lui Iisus este similar cu cel folosit pe un text mai actual, Evanghelia lui Toma, și chiar conține greșeli prezente într-o ediție a Evangheliei lui Toma publicată în 2002, care este valabilă gratuit în mediul online. Acele greșeli de scriere indică faptul că falsificatorii au copiat din acest text modern. King îi contrazice totuși, afirmând că astfel de greșeli existau și în antichitate.