Noi date privind aterizarea OZN din padurea Rendlesham

Noi date privind aterizarea OZN din padurea Rendlesham

 

In decembrie 2010 se implinesc 30 de ani de la incidentul din padurea Rendlesham (Anglia), descris drept „prima aterizare OZN observata oficial si confirmata oficial”. Practic toti martorii au fost membri ai US Air Force, gazduiti in baza militara britanica Bentwaters/Wood-bridge aflata in imediata vecinatate, ceea ce face ca declaratiile lor sa fie privite ca foarte serioase si credibile. Intr-un recent articol, ufologul britanic David Clarke incearca sa recapituleze ce anume s-a aflat in cele trei decenii despre acest caz, pe care unii il vad ca aterizarea unei nave extraterestre, in timp ce altii continua sa insiste ca observatiile pot fi explicate prin cauze obisnuite: fulger globular, lumina unui far aflat la 8 kilometri, braconieri, experiment psihologic etc.

In zorii zilei de 26 decembrie 1980, la ora 3.00, o lumina a fost vazuta, miscandu-se, in padurea Rendlesham, din apropierea bazei. O patrula formata din trei subofiteri a fost trimisa ca sa investigheze ce se petrece. Unul dintre martori relata ca, in apropierea sursei luminoase ei au continuat sa se apropie pe jos, dar cand au fost la circa 50 de metri, obiectul s-a pus in miscare indepartandu-se si disparand dupa un deal. In momentul in care cei trei au decis sa se intoarca, obiectul a revenit. Ulterior a spus ca vazuse o lumina de forma dreptunghiulara, avand in partea de sus o dunga orizontala alba, stralucitoare, iar la mijloc o alta dunga, de un albastru deschis.

Un alt martor vorbea de o nava ovala si chiar de trei picioare. In aceeasi zi dupa-amiaza mai multe persoane au examinat locul presupusei aterizari, gasind urme care insa nu au fost considerate concludente. Seara urmatoare lumina a reaparut. Atunci locotenent colonelul Charles I. Halt, adjunctul comandantului bazei de la Woodbridge (promovat comandant la scurt timp dupa aceea) a condus personal un grup de cercetare; dialogurile purtate au fost inregistrate pe o banda care azi este publica (desi unii afirma ca doar o parte din ea).

Pe 13 ianuarie 1981 Halt a inaintat Ministerului Britanic al Apararii un raport raport oficial, desecretizat peste cativa ani. In raport se spunea intre altele ca o patrula a vazut un obiect „aparent metalic, de forma triunghiulara, de aproximativ doi-trei metri latime la baza si aproximativ doi metri inaltime. Ilumina intreaga padure cu o lumina alba. Obiectul avea o lumina rosie pulsatoare in varf si un brau de lumini albastre dedesubt. Obiectul plutea in aer sau era suspendat pe niste picioare. Cand patrula s-a apropiat de el, acesta a manevrat printre copaci si a disparut”. Desi cei implicati se asteptau la interogarea martorilor, raportul lui Halt nu a avut niciun fel de urmari. Ulterior Halt a reconfirmat de mai multe ori ca a vazut el insusi obiectul a doua noapte. In 2007 el spunea „N-am idee ce anume am vazut, dar stiu totusi ca era ceva sub control inteligent”. Chiar si in iunie 2010 Halt declara, intr-un document oficializat la notariat: „Ceea ce am vazut eu de aproape avea origine extraterestra”.

David Clarke a reusit sa convinga in 2001 Ministerul Apararii al Regatului Unit sa desecretizeze dosarele privind incidentul. Documentele nu au adus insa nicio noutate senzationala, dar confirmau ceea ce se stia pana atunci. Colonelul Ted Conrad, care pe atunci era seful lui Halt si comandantul bazei militare Bentwaters/Woodbridge, s-a abtinut pana recent (cu o exceptie) sa dea declaratii despre acest caz. La vremea respectiva circulau despre Conrad cele mai senzationale rumori; s-a spus chiar ca ar fi stat de vorba cu niste omuleti care erau ocupantii OZN-ului. In 1983 Conrad a negat ca ar fi vazut extraterestri, dar a confirmat ca a condus o scurta investigare a incidentului si a vizitat locul „aterizarii”. In 2009 si 2010 el a raspuns unor intrebari ale lui Clarke. Din declaratiile sale rezulta inca odata lipsa de interes a Ministerului Apararii de a ancheta incidentul in profunzime, intrucat acest caz era considerat „fara implicatii pentru apararea aeriana”.

 

http://www.revistamagazin.ro