Psalmul 37, ajutor în alungarea răului

Acest psalm conţine câteva îndemnuri foarte importante pentru noi cu privire la gândirea care trebuie să ne caracterizeze.

Primul este: „Nu te mânia din cauza celor care fac răul.“ Se poate uşor în-tâmpla să ne mâniem la vederea faptelor unor astfel de oameni, dar „mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu“ (Iacov 1:20 ). Putem să fim trişti cu privire la tot răul din jurul nostru, dar să-l lăsăm în seama lui Dumnezeu, care va judeca nedreptatea. Cei care fac nedreptatea au probabil parte de un timp de propăşire; dar care este sfârşitul lor? „Vor fi cosiţi îndată ca iarba şi se vor veşteji ca iarba verde.“

Apoi găsim un contrast mare, şi anume încrederea în Dumnezeu şi urmările ei binecuvântate. Ca şi copii ai lui Dumnezeu ne putem mişca în teritoriul măreţ al credinţei, care este exprimat prin cuvintele: „locuieşte în ţară“. Îndată urmează îmbărbătarea: „desfătează-te în Domnul“ - cu alte cuvinte: „Rămâneţi în Mine... Rămâneţi în dragostea Mea“ (Ioan 15:4,10 )

Psalmul 37
1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.
2. Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta.
3. Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele.
4. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine.
6. Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.
7. Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu.
8. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele.
9. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.
10. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei şi aceasta nu este cu mine.
11. Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat.
12. Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau.
13. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa.
14. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări.
15. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
16. Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit.
17. Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este pururea.
18. Că fărădelegea mea eu o voi vesti şi mă voi îngriji pentru păcatul meu;
19. Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept.
20. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea.
21. Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;
22. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.