Sarmisegetusa, transformată în altar al sexului

Soarele de andezit din Sarmizegetusa Regia a fost timp de mai mulţi ani un adevărat „altar al sexului”, dintr-un motiv neobişnuit. Vladimir Brilinsky, omul care a avut în grijă, timp de mai mulţi ani, Sarmizegetusa Regia, şi care a descoperit matriţa antică unică în lume, a relatat în cartea sa „Îndăcitul” un episod controversat petrecut în cetate în vremea în care situl UNESCO nu era îngrijit şi protejat. Cetatea dacică supraetajată care i-a uluit pe arheologi: „Nicio aşezare nu se poate compara cu ce e aici”.

Vladimir Brilinsky a fost martor al unor asemenea scene, după ce un localnic l-a înştiinţat despre ce se întâmpla în cetatea dacică după lăsarea serii. Într-o noapte cu lună plină, Brilinsky a urcat la Sarmizegetusa Regia pentru a se convinge de cele povestite de oamenii locului. S-a aşezat într-un loc ferit, în pădure, în apropiere de templele dacilor şi a aşteptat în întuneric. A fost trezit din starea de somnolenţă de „oaspeţii” nocturni ai Sarmizegetusei. „Deodată, pleoapele mi se luminează brusc şi tresar speriat. O lumină de lanternă se mişcă dezordonat la capătul piaţetei pavate şi se îndreaptă către soarele de andezit. Ăştia sunt, ai mei sunteţi, îmi zic, în timp ce scot camera de filmat din rucsac. Sunt doi cei care înaintează. Se opresc lângă soare. Lanterna se stinge şi unul o aşează pe geantă, alături. Lumina lunii pline inundă zona sacră şi încet ochii se adaptează. Cei doi sunt un el şi o ea. Brusc se îmbrăţişează şi cu un sărut sălbatic îşi strivesc unul altuia buzele. Încep să se despoaie, la fel de agitat, de parcă răbdarea se sfârşise. O fustă largă zboară alături, în timp ce nişte bocanci cad cu zgomot în şanţul de drenaj. Într-o clipită rămân goi puşcă. Bărbatul desfăşoară precipitat un neopren pe soarele de andezit şi amândoi, ca într-un adevărat ceremonial, se urcă pe feliile groase ale soarelui. Nu-mi vine să cred. Auzisem că unii vin să doarmă pe soarele de andezit, dar nici chiar aşa. Cei doi se întind pe neopren într-o îmbrăţişare pătimaşă şi un icnet sparge liniştea Sarmizegetusei”, relatează Vladimir Brilinsky, în cartea sa „Îndăcitul” (Ed. Cetate Deva, 2022). Cuplul a încheiat partida de sex pe monumentul antic, s-a îmbrăcat, a aprins lanterna şi s-a îndepărtat de altarul dacilor. Însă noaptea plină de surprize din Sarmizegetusa Regia era departe de a se încheia. „Nu trece un minut şi o lumină îşi face din nou drum prin întunericul Sarmizegetusei spre acelaşi loc. Un alt cuplu, de data asta unul cu mai puţin avânt. Mai în vârstă, îmi zic. Să nu-mi spui că şi ăştia şi-o pun pe altar că nu pot să cred. Ba da. Mai tacticoşi, se aşează pe marginea altarului, se descheie la şireturi şi încep să se despoaie fiecare separat. Femeia rămâne cu fusta pe ea, iar bărbatul se urcă singur pe altar. Ăştia nu au preludiu”, scrie Vladimir Brilinsky.

 Abia în 2013, când a fost instituită pază şi un program de vizitare a Sarmizegetusei Regia, astfel de practici au fost interzise în situl UNESCO. Soarele de andezit a fost descoperit în 1958 şi dezvelit complet în campania arheologică din 1959. Altarul circular era alcătuit din zece „raze” distribuite în jurul unui disc central. Dalele şi discul de andezit sunt aşezate pe o bază pătrată centrală şi un soclu perimetral din blocuri de calcar reutilizate.

 „Descoperirea pavajului de andezit reprezentând imaginea (simbolul) soarelui are o deosebită însemnătate. Ea aduce o nouă confirmare ipotezei asupra naturii urano-solare a religiei dacilor şi dovedeşte încă o dată strânsa legătură între sanctuarele rotunde de pe terasa a XI-a a Dealului Grădiştii şi fenomenele cereşti. Ar fi posibil ca acest pavaj să fie chiar un altar solar, vatra servind pentru sacrificii. Aceasta rămâne însă o simplă ipoteză, întrucât vatra a putut fi durată pe pavaj după distrugerea acestuia şi pentru scopuri care să nu fi avut nimic comun cu ceremoniile religioase ale preoţilor daci”, preciza arheologul Constantin Daicoviciu, după campania de săpături din 1959.