Tabuul OZN si "agnosticismul militant"

Tabuul OZN si "agnosticismul militant"

 

In cartea sa "UFOs: Generals, Pilots and Government Officials Go On the Record", jurnalista americana de investigatie Leslie Kean se arata convinsa ca, in ciuda rumorilor potrivit carora guvernul american ar ascunde niste lucruri privind OZN-urile, ori chiar ar detine dovezi fizice, este mult mai probabil ca "Statele Unite sunt la fel de nedumerite de acest mister ca tot restul lumii si la fel de neputincioase". Ea continua, intre altele, sa militeze pentru a nu se mai pune "automat semnul de egalitate intre OZN si nava spatiala extraterestra", dar si pentru transparenta si pentru un proiect global de cercetare efectuat de o "mica agentie guvernamentala". Impreuna cu autoarea, "in luna noiembrie 2007, douazeci si doua de distinse personalitati, inclusiv sase generali in retragere, din unsprezece tari, au semnat o solicitare formala in sensul infiintarii unei asemenea agentii". In ciuda unei bune mediatizari a initiativei, rezultatele au fost nule.

In continuare, jurnalista se intreaba oare "de ce este atat de puternica interdictia abordarii serioase a subiectului OZN si ce anume o perpetueaza?". Ea a apelat, pentru un raspuns la acest "tabu OZN", la lucrarea "Suveranitate si OZN", scrisa de dr. Alexander Wendt, profesor de stiinte politice la universitatea de stat din Ohio, si de dr. Raymond Duvall. Desi publicata in prestigioasa revista Political Theory, in loc sa genereze controverse in mediul academic, articolul a fost ignorat. Cei doi autori au acceptat sa-si reia ideile intr-un text scris special pentru cartea Lesliei Kean, idei pe care le punctam in continuare.

Simple plasmuiri?

"Cu toate ca membrii publicului general pot sa creada ca OZN-urile exista, autoritatile "stiu" ca OZN-urile nu sunt decat plasmuiri ale unor imaginatii hiperactive, cu nimic mai reale decat vrajitoarele si unicornii. Astfel, a lua fenomenul OZN in serios echivaleaza cu a-ti pune la indoiala propria seriozitate". Logica scepticilor este: "nu poate fi adevarat, prin urmare nu este". Ei au patru argumente principale in acest sens. Primul este ca suntem singuri in Univers, aceasta desi la momentul redactarii cartii Lesliei Kean se cunosteau deja 400 exoplanete in preajma Pamantului; iar Universul este extrem de mare, continand cam o suta de miliarde de galaxii, fiecare cam cu o suta de miliarde de stele, in jurul carora sunt planete. Al doilea argument este ca "nu pot sa ajunga aici" intrucat viteza luminii nu poate fi depasita, iar lumina are nevoie de zeci, sute, ori mii de ani sa ajunga la noi chiar de la stelele vecine. Asa-numitul "paradox al lui Fermi" spune ca daca exista civilizatii vechi in Univers, poate cu milioane de ani avans fata de noi, ele ar fi trebuit sa fi ajuns aici. Ori nu le vedem nicaieri. Rezulta, in viziunea scepticilor, ca aceste civilizatii nu exista. Varianta ca OZN-urile ar putea fi tocmai semne ale acestor civilizatii, nu intra in discutie...

Al treilea argument al scepticilor este ca daca OZN-urile aduc vizitatori din Univers, "de ce nu aterizeaza pe peluza din fata Casei Albe sa se prezinte?" dupa atata amar de drum. Scepticilor nu le trece prin cap ca, asa cum spune si Leslie Kean, poate vizitatorii au "o politica de neamestec in raport cu formele inferioare de viata", pentru a nu mai spune ca nu putem cunoaste "intentiile fiintelor extraterestre, a caror natura si ale caror interese pot fi cu totul de neimaginat pentru noi".

Al patrulea argument al scepticilor este ca "am sti daca s-ar afla aici", intrucat noi avem o supraveghere aeriana atat de bine pusa la punct incat nimic nu-i poate scapa. Daca extraterestrii ar fi aici, expertii i-ar fi descoperit. Dar, daca o civilizatie este suficient de avansata pentru a face vehicule cu care sa viziteze Pamantul, "ocupantii lor ar putea detine cu usurinta tehnologia care sa limiteze dezvaluirea prezentei lor". In plus, multi cred ca "probabil ca se stie mai mult despre ele decat se recunoaste public".

Wendt si Duvall sunt de parere ca originile tabuului privind fenomenul OZN "sunt politice (...) un simptom al unei anxietati a autoritatii, o frica sociala subconstienta de ceea ce ar putea insemna realitatea OZN-urilor pentru guvernarea moderna". Autorii vorbesc de o intreita amenintare. In primul rand, "daca o alta civilizatie are capacitatea de a vizita Pamantul, inseamna ca are o tehnologie cu mult superioara celei a fiintelor omenesti (...ceea ce) pune sub semnul intrebarii capacitatea statului de a-si proteja cetatenii". Al doilea argument este "posibilitatea ca o confirmare a prezentei extraterestre sa genereze o presiune imensa pentru (crearea unui) guvern mondial, pe care statele teritoriale actuale s-ar opune sa-l formeze" (nici nu ar fi pregatite). Al treilea argument (si cel mai important in viziunea autorilor) este "natura antropocentrica a suveranitatii moderne", cu alte cuvinte faptul ca oamenii sunt convinsi ca "numai fiintele omenesti au capacitatea si autoritatea de a guverna si de a determina soarta colectiva". Acest antropocentrism este de data recenta, intrucat in vechime se considera ca zeii guvernau. Prin urmare, conchid autorii, "un tabu autoritar pe tema OZN este necesar functional, pentru ca guvernarea sa fie sustinuta in forma ei prezenta", observand ca "tabuul OZN este identic cu negarea in psihanaliza: suveranul reprima OZN-urile din teama privind ceea ce ar putea acestea dezvalui despre el insusi".

Patru tehnici

Tabuul trebuie totusi intretinut. Autoritatile folosesc, in acest sens, patru "tehnici" prin care OZN-urile sa fie facute "cunoscute" marelui public, "fara a incerca practic sa se afle ce anume sunt". Prima tehnica este ca o autoritate sa construiasca o "realitate oficiala" privind ce anume sunt OZN-urile, spunand: (1) ca toate observatiile pot avea explicatii conventionale, (2) ca "nu e niciun motiv de ingrijorare pentru securitatea nationala", (3) ca, de vreme ce OZN-urile nu exista, ufologia este o pseudostiinta, (4) ca OZN-urile sunt "S.F.", mutand problema "unei potentiale intalniri extraterestre, in siguranta imaginatiei". Se consolideaza astfel consensul autoritatilor ca OZN-urile nu trebuie luate in serios.

A doua tehnica o reprezinta anchetele "stiintifice", dar problematice, aflate sub obladuire oficiala, de tipul proiectului Condon. Desi n-a putut gasi explicatii pentru 30% din cazuri, concluzia ca "nu sunt extraterestre" a fost acceptata imediat de comunitatea stiintifica, atestand "cat de profund incetatenita este dorinta de a nu crede".

Al treilea factor care intretine tabuul este "secretul oficial" privind rapoartele despre OZN ale personalului militar. "Punctul nostru de vedere este ca, departe de a ascunde adevarul privitor la extraterestri, statul isi ascunde mai curand ignoranta, dar cine stie?".

Al patrulea mecanism este "disciplina (...) respingerea sociala a oamenilor care isi exprima public "credinta" in OZN-uri - prin ridiculizare, barfe, evitare, condamnare publica si/sau asasinat mediatic". Autocenzura care urmeaza "alimenteaza spirala tacerii".

Dar, in viziunea lui Wendt si Duvall, "tabuul are cel putin trei puncte slabe". Primul este insusi fenomenul OZN. "In ciuda eforturilor autoritatilor de a le nega caracterul real, OZN-urile continua sa se arate". Al doilea ar putea fi tentatia stiintei de a incerca sa vada totusi despre ce este vorba. Al treilea este "liberalismul", esential pentru guvernarea moderna, "care produce subiecti liber-cugetatori care s-ar putea indoi" de faptul "ca "a crede" in OZN este absurd".

Cei doi numesc agnosticism militant "genul de rezistenta care poate sa exploateze cel mai bine aceste slabiciuni". Agnosticism, deoarece la ora actuala "nici negarea si nici credinta in ipoteza extraterestra nu sunt justificate; pur si simplu nu stim". Rezistenta trebuie sa fie militanta, adica publica si strategica. Ea "trebuie sa fie directionata catre problema centrala pe care o ridica fenomenul OZN, si anume reducerea ignorantei noastre colective in legatura cu ceea ce sunt ele de fapt si nu catre problema colaterala a secretomaniei oficiale". "Daca avem dreptate ca guvernele ascund nu adevarul ci propria ignoranta, atunci, chiar daca desecretizeaza toate dosarele, nu vom fi cu nimic mai aproape de a afla ce sunt de fapt OZN-urile". Este necesara "o stiinta sistematica despre OZN". Pe langa ceea ce s-a facut deja, (1) ar trebui realizate studii "asupra cazurilor agregate si nu asupra cazurilor individuale", (2) sa se dea prioritate descoperirii de noi rapoarte, in locul analizarii celor vechi si (3) sa prevaleze colectarea de date obiective asupra celor subiective. Toate aceste eforturi necesita infrastructura si bani.

O intelegere mai profunda

Pe baza celor de mai sus, Leslie Kean trage concluzia ca este necesara "o intelegere mai profunda a aspectelor subconstiente ale tabuului OZN", subliniind si ea ca cei doi sociologi sustin ca "problema fundamentala care afecteaza adevarata intelegere a OZN este ignoranta, nu secretul si ca aceasta ignoranta este acceptata deoarece serveste un scop politic". Faptul ca ne viziteaza "obiecte de origine necunoscuta (...) produse de un "altcineva" mai puternic, de altundeva, (...) este pur si simplu inacceptabil si poate sa genereze un sentiment de teroare primordiala".

Oamenii de stiinta au propriile motive sa se teama. "OZN-urile fac dovada unor caracteristici care par sa contrazica legile fundamentale ale fizicii, pe care se bazeaza felul in care intelegem Universul". Daca s-ar accepta originea extraterestra a OZN-urilor, vor exista, inevitabil, si conflicte de ordin religios.

Si J. Allen Hynek vorbea de faptul ca, in fata rapoartelor OZN, oficialii resimteau "o puternica dorinta de a nu face nimic", adaugand amenintator ca "istoria a dovedit ca, in timp, zagazurile se sfarama, uneori cataclismic". Tocmai pentru a evita o astfel de evolutie, Leslie Kean propune sa adopam "optiunea de a incuraja ca zagazurile sa se sfarame, pe cat posibil, incet si metodic, nu cataclismic". Ea da ca exemplu in acest sens stradaniile unor oameni de stiinta precum astrofizicianul Prof. Peter A. Sturrock, de la Universitatea Stanford. Organizatiile de demitizare a fenomenului OZN au conceput sloganul "afirmatiile extraordinare cer dovezi extraordinare". Leslie Kean le raspunde: "Daca avem nevoie de dovezi extraordinare, sa ne facem treaba si sa ne ducem sa le obtinem". Ea are convingerea, pe baza a ceea ce se stie deja, ca "anomalia OZN" are potentialul sa produca, intr-un viitor nu prea indepartat, o "schimbare de paradigma" in mintea oamenilor de stiinta.

 

 

http://www.revistamagazin.ro