Tentative de a rezolva misterul

Tentative de a rezolva misterul

 

In cartea sa "UFOs: Generals, Pilots and Government Officials Go On the Record", jurnalista americana de investigatie Leslie Kean, dupa ce prezinta despre fenomenul OZN o seama de marturii si opinii, pe care le-am semnalat si noi in episoadele precedente, observa ca "in ciuda uimitoarei dar rationalei deductii ca, pentru explicarea unor OZN-uri, ar trebui luata in calcul ipoteza extraterestra, (...) guvernele au o aversiune sa ia in consideratie aceasta idee sau implicatiile ei".

"De fapt nu stim ce sunt aceste obiecte (...) unele agentii guvernamentale continua sa adune rapoarte de cazuri (...) adaugand si mai multe date la teancurile de dosare, dar fara sa rezolve ceva, in timp ce restul lumii sta cu privirea in alta parte". Leslie Kean mentioneaza ca aproape toti oficialii guvernamentali si militari cu care a discutat sunt de acord cu trei puncte fundamentale pentru a realiza progrese in acest domeniu: (1) continuarea investigatiilor stiintifice, in parte si datorita impactului OZN asupra securitatii zborurilor; (2) aceasta investigatie trebuie sa fie facuta in cooperare internationala, depasind granitele politice; (3) cooperarea trebuie sa includa Statele Unite, cea mai mare putere tehnologica din lume.

Rezultate facute publice

Jurnalista evoca eforturile depuse in trecut in acest scop. In 1978, sir Eric M. Gairy, pe atunci prim ministru al statului Grenada, a propus Adunarii generale ONU, sa infiinteze "o agentie sau un departament al Natiunilor Unite pentru preluarea, coordonarea si raspandirea rezultatelor cercetarilor privind Obiectele Zburatoare Neidentificate", fiind sprijinit in initiativa sa de specialisti de prima mana din domeniu, precum Prof. J. Allen Hynek, Jacques Vallée, locotenent colonelul american Larry Coyne, al carui elicopter a fost pe punctul de a intra in coliziune cu un OZN in 1973 etc. Se arata ca OZN-urile fusesera semnalate in 133 de tari, ca in 1000 de cazuri existau dovezi materiale si ca "intr-un mare numar de cazuri rapoartele au fost inaintate de persoane cat se poate de responsabile: astronauti, experti in radiolocatie, piloti militari si comerciali, oficiali ai unor guverne si oameni de stiinta, inclusiv astronomi". Azi se stie ca initiativa a fost sabotata de reprezentantii SUA si ai Marii Britanii, fiind amanata si propusa spre a fi deturnata, pana ce, in 1979, a fost retrasa, intrucat Gairy a fost rasturnat de la putere printr-o lovitura de stat.

Presedintele Jimmy Carter, care se pare ca a fost martor la aparitia unui OZN in 1969, a promis, la alegerea sa, sa faca publice toate documentele pe acest subiect. In plus, (ceea ce se stie mai putin) el a vrut si ca NASA sa aiba in structura sa o agentie dedicata studierii fenomenului OZN. Carter n-a reusit sa realizeze niciunul dintre aceste obiective, in parte din cauza opozitiei unor oameni de stiinta, care (fara a cunoaste detalii privind fenomenul) nu considerau ca se poate face o cercetare stiintifica in acest domeniu, iar pe de alta parte, se pare, datorita opozitiei celor din Air Force, care nu doreau sa renunte la verdictul, care le era drag, dat la terminarea proiectului Blue Book.

Punandu-si problema daca nu cumva Federatia Aeronautica Americana (FAA) ar fi fost o alegere mai potrivita pentru gazduirea unei agentii OZN, Leslie Kean a facut apel la John Callahan, fost sef al Diviziei de Accidente, Evaluari si Investigatii din cadrul FAA, in perioada 1981-1988. Acesta a scris un text interesant, inclus in cartea jurnalistei. Intre altele, Callahan rememoreaza cazul intalnirii unui avion japonez Boeing 747 cu un OZN, timp de mai bine de o jumatate de ora, deasupra peninsulei Alaska, pe 7 noiembrie 1987, intalnire pe care am detaliat-o nu demult, pe aceasta pagina a revistei Magazin, asa ca nu o mai reluam.

Un incident bizar

Datorita unei fericite coincidente, Callahan a intrat in posesia tuturor inregistrarilor facute cu ocazia incidentului. Un specialist de la Centrul Tehnic al FAA din Atlantic City, New Jersey, a reusit sa creeze un program care sincroniza imaginile radar cu conversatiile, ca si cu deplasarea altor tinte din zona. Au recreat astfel momentul apropierii OZN-ului, observarea lui pe radarul avionului etc. Agentii CIA, vazand acest "grafic" au fost categorici: obiectul nu putea fi vazut deoarece nu era acolo. Altfel spus, "o sa credeti ochii vostri mincinosi sau guvernul?"

In analiza care a urmat, Callahan a cerut atat inginerilor hardware, cat si celor software sa spuna ce erau acele puncte, vazute de radare. Fiecare spunea ca la el totul era in regula, dar poate era o problema a celeilalte parti. Cand Callahan a insistat: "Avem o tinta acolo sau nu?", singurul raspuns a fost al unui tehnician: "Religia mea imi interzice sa cred in OZN".

A urmat o prezentare pentru grupul stiintific al presedintelui Ronald Reagan si reprezentanti ai CIA. Dupa ce toate problemele tehnice au fost lamurite, unul dintre cei de la CIA a spus "Acest eveniment nu s-a petrecut; noi nu am calcat niciodata aici. Confiscam toate aceste date si consideram ca ati depus un juramant de tacere". Intrebat, in particular, de Callahan ce crede totusi ca s-a intamplat acolo, cel de la CIA a recunoscut ca a fost "un OZN si este pentru prima data ca exista o jumatate de ora de date radar pe care se poate lucra". Nu considera insa ca publicul putea fi informat.

Raportul detaliat al FAA asupra evenimentului, benzile cu inregistrarile radar, cele de voce, graficul realizat de centrul tehnic au fost puse intr-un loc sigur asteptand ca sa fie confiscate de reprezentantii CIA, dar nu a venit nimeni sa le ia. Callahan scrie in continuare: "cand ma pregateam sa ma pensionez, in august 1988, unul dintre administratori, grabit sa ma vada plecat de acolo, a impachetat toate lucrurile (...) si mi le-a trimis acasa. De atunci aceste date si inregistrarea video s-au aflat in posesia mea"...

El adauga ca pana si controlorii de la FAA ignora modul de functionare a sistemului de radare FAA, care sunt concepute sa urmareasca doar aeronavele care se comporta conventional. "Echipamentul actual al FAA nu va detecta o nava spatiala decat daca ea reduce viteza la o valoare similara cu aceea a avioanelor actuale". Un OZN foarte mare va fi luat drept fenomen meteorologic, unul care sta nemiscat apare doar ca un punct mic, care va fi neglijat. Intrucat el nu are transpondere, deci "semnatura", multe radare il vor exclude s.a.m.d. Datorita acestor particularitati ale radarelor, FAA nu va investiga o intalnire decat daca obiectul intalnirii poate fi identificat, de un pilot, ca ceva cunoscut.

O alta personalitate invitata de Leslie Kean este Will Miller, comandor in retragere din marina militara SUA, care a avut acces, prin functiile ocupate, la informatii clasificate mai sus de top secret. Constient de neajunsurile pe care ignorarea subiectului OZN le putea cauza militarilor, Miller a intreprins o serie de informari, culminand cu intalniri cu generalul Patrick M. Hughes sau cu viceamiralul Thomas R. Wilson, ambii directori la un moment dat ai Agentiei de Informatii al Armatei. Treptat, Miller a devenit convins ca exista un program guvernamental OZN, dar "grupul de control" permite accesul la datele acestui program doar celor care "trebuie neaparat sa stie" (need to know only) acele date. Existenta unui asemenea grup secret, in lumea serviciilor de informatii ale Statelor Unite, este sugerata, in opinia Lesliei Kean, si din interpretarea unui document britanic, desecretizat, dar cu stersaturi.

Jurnalista admite ca ar putea exista actiuni de intoxicare voita a marelui public cu povesti ridicole privind tratate secrete cu extraterestri etc., dar si teoreticienii conspiratiilor si televiziunile au alimentat o incalcita mitologie creata de persoane "de la diferite niveluri ale sanatatii psihice si limpezimii mentale", care era clar ca vor fi ridiculizati. Actiunile acestora sunt incurajate de secretul impus informatiilor OZN, prin regulamentele militare.

Celebrele lumini din Phoenix

Pentru a ilustra tabuul care inconjoara subiectul OZN, Leslie Kean reaminteste cazul numit "Luminile Phoenix". In seara zilei de 13 martie 1997, probabil mii de persoane au vazut un OZN care s-a deplasat pe sute de kilometri deasupra statelor Nevada si Arizona, inclusiv nu departe de capitala acestuia din urma - Phoenix. Obiectul, in forma de bumerang, acoperit de lumini, a trecut la mica inaltime, acoperind, dupa unii martori, cea mai mare parte a cerului. Unii au apreciat anvergura sa la 1,6 kilometri. Viteza sa a fost de la zero, pana la tasnirea intr-o fractiune de secunda. In ciuda emotiei create in randul populatiei, guvernul federal nu a declansat nicio investigatie. Cand o membra a consiliului municipal Phoenix a discutat cu peste sapte sute de martori, inclusiv politisti, piloti si militari, ea a fost amplu ridiculizata in presa locala, ceea ce a facut-o sa declare ca "ceea ce mi s-a intamplat a fost o lectie pentru ceilalti oficiali alesi".

Peste trei luni, cazul a fost totusi relatat intr-un cotidian cu acoperire nationala, iar de aici a ajuns la retelele de televiziune. Guvernatorul Arizonei, Fife Symington, a anuntat ca a ordonat o ancheta, apoi, pe 19 iunie, a convocat o conferinta de presa, in care a anuntat ca a descoperit faptasul, introducandu-l in sala pe seful sau de personal, deghizat in extraterestru, insotit de un politist, ca si cum ar fi pazit arestatul. Asistenta a ras. Symington a anuntat apoi ca s-a interesat la toate instantele si nimeni nu avea o explicatie. In urma cererii martorilor frustrati, in ancheta s-a implicat si senatorul de Arizona John McCaine, cel ce va fi contracandidatul lui Obama la alegerile prezidentiale din 2008. Din pacate, tot fara niciun rezultat. Ca o surpriza, in 2007, la zece ani dupa incident, Fife Symington a recunoscut ca si el insusi fusese martor la aparitia misterioasa. Fostul guvernator a redactat si un text, inclus in cartea Lesliei Kean, in care isi justifica recunoasterea tarzie a ceea ce acum numea "o nava de origine necunoscuta", spunand ca "atunci cand esti guvernator, trebuie sa fii extrem de atent in privinta declaratiilor". Persoanele publice sunt tinte predilecte pentru a fi ridiculizate. El a facut atunci o alegere, urmand principala sa prioritate, cea a responsabilitatilor sale de guvernator, de care acum era absolvit. In acelasi text, el cere "ca guvernul Statelor Unite sa inceteze sa perpetueze mitul ca toate aparitiile OZN pot fi explicate in termeni terestri si conventionali", propunand "un dialog international" pe aceasta tema.

 

 

http://www.revistamagazin.ro