1 Iunie, ziua celor mai frumoase amintiri EXCLUSIV

 Dacă priveşti la copiii din jur, ai impresia, ca adult, că ai trăit într-o altă lume şi chiar aşa este * vremea lui 2.0 este total diferit de lumea Cireşarilor ori a distracţiilor de la stâna bunicilor, de care, spre exemplu îşi amiteşte cu drag Loredana Groza * indiferent de timpuri, copilăria ascunde în suflet trăiri de care ne este mereu dor

Părinţi şi copii deopotrivă, cu toţii se bucură astăzi de ziua de 1 Iunie. Momentul este unul special nu doar prin faptul că este dedicat celor mici şi vârstei la care orice vis este realizabil, ci şi pentru că ne duce într-un timp al bucuriei. Crescuţi în lumi diferite, părinţii de astăzi, copiii de ieri sau alaltăieri, s-au bucurat de lucruri ori de situaţii care pot părea ireale micuţilor şi adolescenţilor din lumea 2.0, însă toate trăirile sunt păstrate cu grijă în ungherele sufletului. „Cea mai frumoasă amintire este mama. Copilăria mea a fost sunt semnul responsabilităţilor, aşa era pe atunci, şi fiind cel mai mare copil, eram fascinată de cât de bine îşi îndeplinea mama toate îndatoririle”, a spus prof. univ. dr. Evelina Moraru, şeful Clinicii II din cadrul Spitalului “Sf. Maria din Iaşi.

„Cireşarii” şi distracţia de la cozile comuniste

Pentru cei născuţi înainte de 1990, an la care poate îşi trăiau adolescenţa, copilăria a fost marcată de cenuşiul perioadei comuniste. „Am copilărit în Fălticeni, într-un oraş cuprins între dealuri din lut, pe care am avut curiozitatea de a le explora, imaginându-ne că suntem asemenea personajelor din «Cireşarii». Aveam şi unele resposabilităţi pe care copiii din ziua de astăzi nici nu le iau în calcul. Tatăl nostru, care lucra la un Combinat de preluare a lemnului, ne confecţionase o băncuţă pe care stăteam la cozile de la carne, lapte sau pâine, aşa cum se stătea în majoritatea familiilor de români. Toată bucuria, pe care o retrăiesc şi astăzi când privesc în urmă, era dată de legăturile cu cei de vârsta mea, dar şi cu cei mai în vârstă, pe care i-am luat drept modele”, am aflat de la prof. univ. dr. Daniel Şandru. Prin raportare la ceea ce vede astăzi la copii, inclusiv ai săi, s-ar putea spune că universul lor este mărginit de impactul tehnologiei. „Generaţiile sunt diferite şi fiecare are modul propriu de a-şi asuma copilăria. Este un alt tip de lume, în care copiii trebuie să facă faţă unui boom informaţional, în care trebui să facă faţă multor solicitări şi la şcoală, şi în zona extracurriculară. Aşa este lumea lor acum. Cred că fiecare generaţie este capabilă să-şi proiecteze doza de originalitate”, este convins Daniel Şandru.

Atunci când lumile şi experienţele se amestecă totul devine şi mai frumos, aşa cum a recunoscut şi psihologul Mihaela Gheran Palade: „Eu am crescut cu «Cireşarii» şi cu aventurile lor pe care încercam să le retrăim în pădurile din jurul oraşului natal. Am adus jocurile copilăriei mele şi în viaţa fiului meu, care s-a distrat teribil când l-am învăţat zilele trecute să joace şotron. Fiecare copilărie cu bucuriile ei”. „Pentru mine, cea mai frumoasă amintire este legată de pomul de Crăciun. Eram împreună cu familia, păstrăm legături strânse, ne simţeam unii aproape de ceilalţi. Acum e altfel. Se trăieşte pe fugă, printre gadgeturi”, a recunscut Irina Obrocea, masterand la Criminalistică la UAIC. Prins cu „butonatul” calculatorului, fiul ei, Traian, care tocmai a încheiat ciclul gimnazial, i-a dat dreptate. Pentru el, „Batman a fost şi jucăria, şi eroul preferat pentru că avea tehnologii”.

Chiar dacă pare ciudat, da, era distracţie chiar şi la cozile pentru lapte. „Într-o familie cu 5 copii, era voluntar la trezit dimineaţa, pe la la 4.00-4.30. Tot eu devenisem expert în pregătitul laptelui cu tăiţei, micul dejun al întregii «echipe». Mă împrietenisem cu vecinii mai în vârstă de la bloc, «rândaşi» ca şi mine, aveam chiar coduri privitoare la ordinea la coadă şi peste ani relaţiile cu vecinii s-au transformat în prietenii din care am învăţat multe”, a recunoscut şi vasluianul Romeo Creţu (42 de ani).

Chişleagul Loredanei

Când o priveşti la televizor, ai impresia că a trăit mereu o viaţă în lumina reflectoarelor, dar nu este deloc aşa. Pentru cunoscuta cântăreaţă Loredana Groza, anii copilăriei sunt legaţi de bunicii de la Podu Turcului (Bacău). „Mi-e dor de anii când mergeam cu oile la păscut, când mulgeam caprele, când alergam pe dealuri. Mi-e dor de copilărie. Bunica mea era cea mai tare. Orice gătea era extraordinar. Şi dacă făcea mămăligă, era genială. Smântâneam oala, nu am mai regăsit acel gust. Se numeşte «chişleag». Am avut o familie extraordinară care m-a susţinut. Bunicii mei m-au învăţat să muncesc de mică, să ştiu să dau cu sapa, să toc la raţe, să mulg oile şi caprele. Îmi plăcea să merg la câmp cu vacile şi eram stresată să nu mănânce foarte multă lucernă, să nu se umfle şi să moară”, a rememorat Loredana o parte din copilărie. La ţară a fost şi locul preferat la primarului din Piatra Neamţ, Dragoş Chitic: „Asta cred că este cea mai frumoasă copilărie, o copilărie pe care aş dori-o tuturor, cu o mare libertate acordată de părinţi. Nu eram obraznic, dar eram foarte neliniştit, găseam mereu ceva de făcut şi între colegi eram mereu cel care dădea startul la joacă”.

Oricum ar fi şi în orice timp s-ar petrece, copilăria rămâne locul din suflet la care revenim mereu cu drag şi cu dor. Cum ar putea fi altfel când ştii că poţi lăsa altuia grijile tale şi că poţi fi fericit doar dacă iese soarele?

Grupaj coordonat de Maura ANGHEL

 

 

„Mi-e dor de anii când mergeam cu oile la păscut, când mulgeam caprele, când alergam pe aceste dealuri. Mi-e dor de copilărie” - Loredana Groza