14 români au construit adăposturi pentru sărmanii din Malawi -- EXCLUSIV
Dimensiune font:
Malawi este una dintre cele mai sărace ţări din lume, aflată pe continentul negru. Cu toate acestea, acolo poţi dobândi puterea de a iubi necondiţionat, poţi zâmbi cu ochii şi sufletul, poţi dansa şi îţi poţi face prieteni în adevăratul sens al cuvântului. Asta au simţit 14 „români nebuni frumoşi” plecaţi în Malawi să pună umărul la construcţia unor case într-o aventură la 7.000 de kilometri ce s-a terminat ieri. Printre ei se numără şi Daniela Ţîţaru, directorul general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău.
Costurile, suportate de voluntari
Costurile deplasării au fost suportate de voluntari, iar unii chiar au făcut chetă printre prieteni ca să plece în această aventură nobilă. Andrei Huttner a fost printre primii voluntari care au spus DA proiectului Malawi. Lucrează într-o multinaţională din Bucureşti, în departamentul de responsabilitate socială. Compania l-a susţinut din prima clipă şi i-a acoperit toate costurile deplasării în Africa. Orsolya, în schimb, şi-a strâns singură banii necesari, aproape 2.000 de euro. Fiecare voluntar a trebuit să strângă pentru această experienţă 2.000 de euro, bani pentru transport, masă, cazare şi materiale de construcţii, iar ONG-ul a completat cu încă 1.000 de euro. „Nimic din ce am trăit în cele zece luni nu se compară cu amprenta ce o va lăsa asupra mea experienţa numită Malawi. A fost, este, o poveste pe care mi-am dorit-o! A început într-o joi dimineaţă, când cu o valiză şi un rucsac la purtător am întâlnit alţi 13 oameni ce îi vedeam pentru prima dată în viaţa mea. Plecasem singură în această experienţă şi îmi propusesem să fac tot ce pot să nu deranjez şi să fiu utilă. După aproximativ 27 de ore de zbor şi trei escale am ajuns în Malawi, iar Andrew, gazda noastră de la Habitat For Humanity Malawi, ne-a aşteptat şi apoi a avut grijă ca pe tot parcursul zilelor să nu simţim lipsa confortului de acasă. Tot de la el am aflat că Habitat for Humanity in Malawi construieşte aproximativ 180 de case pe parcursul unui an cu ajutorul a 500 de voluntari, cei mai mulţi din Irlanda de Nord şi USA. Noi, cei 14 nebuni frumoşi cum spunea unul din colegii din grup, suntem prima echipă de români voluntari în această ţară”, a povestit Daniela începutul aventurii ei în Africa.
Copii fără copilărie
Pentru Daniela s-a dovedit însă că nimic nu a fost suficient ca să facă faţă unor emoţii atât de puternice, ce te marchează pe viaţă: o populaţie care în proporţie de cca 80% trăieşte în sărăcie extremă, cu mai puţin de un dolar pe zi; politici sociale aproape de zero; zeci de copii în situaţii mult mai grave decât ceea ce numim în România „sărăcie”; condiţiile de trai cu case improvizate, gunoaie şi copii care se ceartă pe o sticlă de apă sau un pachet de şerveţele umede; ochii în care le puteai descifra sufletul, zâmbind deşi nu mâncaseră într-o jumătate de zi decât o bucăţică dintr-un băţ de trestie de zahăr; îmbrăţişările lor calde cu mâinile arse de soare; kilometrii străbătuţi pe jos pentru a merge la şcoala care, după clasa a -IV-a nu mai este gratuită. Toate acestea au făcut ca misiunea pentru care a ales să facă parte din echipa ce construieşte două case pentru două familii vulnerabile să devină prioritatea numărul unu în viaţa Danielei Ţîţaru.
Trei beri-preţul şcolarizării pentru un copil
„Am construit două case identice pentru Lebita Kaundama şi Sofileţi Kayitoni, două văduve cu 3, respectiv 4 copii. Casa Lebitei s-a dărâmat în timpul unei ploi, familia fiind în interiorul casei. În toată lumea asta uitată de Dumnezeu se pare că mai există nişte îngeri păzitori, toţi membrii familiei nefiind răniţi în urma acestui dezastru. Pentru ei, pierderea casei este un dezastru, toată viaţa lupta pentru un acoperiş deasupra capului şi câţiva dumicaţi zilnic. Între aceste două nevoi gravitează viaţa lor. Aici o casă are maxim un living, un dormitor şi un mini spaţiu de depozitare. Poate vă întrebaţi ce depozitează? Nişte cârpe numite haine, câteva castroane, paie, lemne şi nişte doze goale de suc. Asta-i tot ce au. Cei mai mulţi dintre cei mici nu merg la şcoală, asta pentru că nu îşi permit din punct de vedere financiar. Şi eram curioşi cât costă pentru un copil să meargă un an la şcoală. Zguduitor răspunsul: între 5-10 euro, depinde în ce clasă sunt cei mici! Şi ca un termen de comparaţie, cu 5 euro poţi cumpăra aici, la un restaurant, trei beri!”, a continuat şefa de la DGASPC. În 22 de ani, de când Habitat for Humanity România construieşte case la noi în ţară pentru oameni aflaţi în nevoie, aproximativ 34.000 de voluntari români şi străini au venit pe şantiere. În spatele fiecărui voluntar a stat în primul rând dorinţa de a ajuta. „Chiar după prima zi, după muncă, gânduri, lacrimi ascunse şi zâmbete, Malawi mi-a dăruit ce îmi era mai drag pe lumea asta. Zece ani la care Malawi a găsit răspunsul într-o singură zi. Acum ştiu de ce deschid ochii în fiecare dimineaţă!”, a adăugat Daniela în urma experienţei neuitate pe care viaţa i-a oferit-o. Florin CRĂCIUN
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau