„2020 ar putea fi anul creşterii gradului de integrare pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi”

DA-IS Club (supranumit şi Club de Dezvoltare a Autonomiei şi facilitare a Integrării Sociale) este un proiect de suflet al Asociaţiei Nevăzătorilor din România, Filiala Judeţeană Iaşi, promovat de Oana Mocanu la începutul lunii august, în acest an. Proiectul a fost desfăşurat până la sfârşitul lunii noiembrie şi a fost gândit sub forma unei campanii de conştientizare, de implicare şi de integrare a persoanelor cu dizabilităţi în societate, propunându-şi să construiască o comunitate prietenoasă şi mereu pregătită să ofere ajutorul, prin accesibilizarea oraşului şi prin informarea corectă a cetăţenilor, facilitând astfel şanse egale la dezvoltare şi la viaţă.

Într-un interviu oferit în exclusivitate cotidianului Evenimentul Regional al Moldovei, Oana Mocanu explică modul în care a reuşit să transforme comunitatea ieşeană, în doar câteva luni, cu ajutorul proiectului DA-IS Club, pe care l-a iniţiat în 2019.

„Prin intermediul proiectului DA-IS Club am creat contextul în care diferite persoane să se întâlnească, să se cunoască şi să desfăşoare aceeaşi activitate, integrarea fiind un rezultat care să decurgă firesc”

- Cum a luat naştere proiectul DA-IS Club, cât de dificilă a fost promovarea unui astfel de proiect?

- DA-IS Club a pornit de la nevoia de integrare socială a persoanelor cu dizabilităţi, integrarea fiind văzută conform definiţiei acesteia, presupunând ca la aceleaşi activităţi să participe persoane cu diferite tipuri de dizabilitate, dar şi persoane fără dizabilităţi. Prin intermediul acestui proiect am creat contextul în care diferite persoane să se întâlnească, să se cunoască şi să desfăşoare aceeaşi activitate, integrarea fiind un rezultat care să decurgă firesc. Am propus conducerii Filialei Iaşi a Asociaţiei Nevăzătorilor din România această idee, am discutat împreuna despre activităţile pe care le-am putea desfăşura şi astfel a luat formă proiectul DA-IS Club care, ulterior, a fost depus spre finanţare către Primăria Municipiului Iaşi. Spre bucuria noastră, proiectul a primit finanţare. Pe parcursul a patru luni, în care a fost desfăşurat proiectul, ni s-au alăturat 15 voluntari, 8 parteneri din ţară şi din Iaşi, dar şi alte persoane din mass-media sau susţinători ai acestui proiect. Partenerii noştri au fost Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale de Tineret din Iaşi, Asociaţia Eu Respect, Asociaţia pentru copii şi adulţi cu handicap psihomotor „Cutezătorii”, Asociaţia Naţională a Surzilor din România – Filiala Iaşi, Asociaţia pentru Protecţie Rutieră Worldstreet, Asociaţia Invalizilor de Război Nevăzători Iaşi şi alte asociaţii din Bucureşti şi Suceava. Dintre voluntarii care s-au implicat, o parte erau deja activi în activităţile noastre.

- Cum s-a desfăşurat şi cum s-a încheiat proiectul?

- DA-IS Club s-a desfăşurat pe o perioadă de patru luni, activităţile fiind diverse, de la tematica de prezentare a proiectului la activităţi sportive şi de petrecere a timpului liber, până la activităţi de promovare a integrării sociale şi de conştientizare a nevoilor persoanelor cu dizabilităţi. Concret, în cadrul proiectului am desfăşurat „Caravana Susţin Integrarea” – o activitate organizată în liceele şi universităţile din oraş, Cafeneaua Publică „Descoperă Abilitatea” – o activitate în cadrul căreia comunitatea a fost invitată să cunoască şi să descopere abilităţile dincolo de dizabilitate, un Seminar Naţional, „Accesibil+” - o serie de activităţi de socializare prin intermediul jocurilor de societate accesibilizate şi activităţi sportive – popice, aerobic şi pilates. La finalul proiectului am organizat o Cină în întuneric – „Dinner invitation – Experience the darkness”, un eveniment în cadrul căruia participanţii au putut conştientiza dificultăţile persoanelor nevăzătoare, dificultăţi cu care acestea se confruntă zi de zi. Acest concept este preluat din străinătate, se organizează şi în alte oraşe din ţară şi are un impact puternic asupra participanţilor, chiar şi asupra celor care au o deficienţă de vedere.

- În ce mod au interacţionat între ele persoanele din comunitate cu cele cu dizabilităţi?

- Activităţile au fost gândite astfel încât să faciliteze interacţiunea dintre comunitate şi persoanele cu dizabilităţi, doritorii putând participa la una sau mai multe activităţi, în funcţie de disponibilitate, pasiuni sau pur şi simplu ca formă de petrecere a timpului liber. „Cafeneaua Publică” şi „Cina în întuneric” au fost două experienţe unice de cunoaştere şi conştientizare a aspectelor din viaţa unei persoane cu dizabilităţi, „Accesibil+” şi activităţile sportive fiind proiectate în mod repetitiv şi adresate persoanelor care au dorit să dedice mai mult timp pentru a cunoaşte persoanele cu dizabilităţi.

„ Atunci când oamenii cu dizabilităţi sunt priviţi din perspectiva abilităţilor, când spaţiul este potrivit nevoilor, când ştim să ne adaptăm, ca societate, oricărei situaţii, persoanele cu dizabilităţi devin în mod natural şi firesc o parte egală a comunităţii”.

- Cât de receptive au fost persoanele fără dizabilităţi faţa de dizabilităţile celor pe care i-au întâlnit?

- Pentru toţi, întâlnirile au fost o adevărată surpriză şi o sursă de inspiraţie. Atât persoanele fără dizabilităţi, cât şi persoanele cu dizabilităţi au rămas plăcut impresionate de interacţiunea cu ceilalţi. La fiecare eveniment public au fost câteva persoane resursă sau invitaţi gazdă care au răspuns tuturor curiozităţilor şi întrebărilor adresate de participanţi. În jurul gazdelor se creau magneţi energetici, finalul evenimentelor fiind mereu mai târziu decât preconizam sau discuţiile continuau fie în cadrul grupurilor deja formate, fie se mutau în alte locaţii. În centrul discuţiei nu era dizabilitatea, ci o poveste de viaţă, o poveste de succes. Participanţii au întâlnit oameni cu „superabilităţi” la evenimentele noastre, asta pentru a-i cita aşa cum se cuvine. Atunci când oamenii cu dizabilităţi sunt priviţi din perspectiva abilităţilor, când spaţiul este potrivit nevoilor, când ştim să ne adaptăm, ca societate, oricărei situaţii, persoanele cu dizabilităţi devin în mod natural şi firesc o parte egală a comunităţii.

„Pe lângă activităţile existente, îmi doresc să dezvoltăm ciclismul în rândul persoanelor cu dizabilităţi, alte activităţi de creştere a autonomiei personale sau activităţi de creştere a integrării pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi. Sunt multe alte activităţii care ar putea fi dezvoltate dar, din păcate, toate acestea depind şi de surse de finanţare sau de gradul în care spaţiile sunt accesibilizate”.

- Ce a însemnat acest proiect pentru persoanele cu dizabilităţi?

În primul rând a însemnat o metodă de a cunoaşte nevoile persoanelor cu alte tipuri de dizabilitate. Chiar dacă avem o dizabilitate nu înseamnă neapărat că ştim care sunt nevoile celorlalte persoane. DA-IS Club a facilitat interacţiunea noastră, a creat noi prietenii, noi colaborări, a consolidat relaţii şi a deschis uşa unor noi proiecte. Cel mai mare câştig îl reprezintă faptul că a unit oamenii dintr-o comunitate, exact aşa cum ne-am propus.

- În ce măsura s-a implicat Primăria Municipiului Iaşi în acest proiect?

- Primăria Municipiului Iaşi a fost finanţatorul proiectului DA-IS Club. Fiind la primul nostru proiect finanţat prin Legea 350, am primit îndrumările necesare şi susţinere din partea Biroului pentru Relaţii cu Societatea Civilă în toate etapele proiectului. În luna februarie a acestui an, alături de colegii din grupul Dizab-Tin-Act-Iaşi am organizat „Dezbaterea publică Iaşi – un oraş accesibil tuturor”. La dezbatere au participat reprezentanţi ai celor mai importante instituţii din Iaşi, în privinţa accesibilizării oraşului, şi domnul primar. Noi am expus problemele şi soluţiile identificate în privinţa accesibilizării oraşului şi am primit angajamentul că acestea vor fi puse în practică în decursul anului următor. O parte dintre ele au fost deja realizate, iar altele ştim că sunt în lucru. Printre acestea se numără: dotarea semafoarelor cu semnale acustice, achiziţionarea de autobuze şi tramvaie echipate corespunzător transportului persoanelor cu dizabilităţi, repararea trotuarelor astfel încât să fie eliminate denivelările şi obstacolele, folosirea unui font accesibil pe panourile care indică numărul traseelor de transport public în comun, funcţionarea şi ridicarea volumului difuzoarelor din mijloacele de transport care anunţa staţiile, prezenţa unui interpret mimico-gestual în instituţiile publice pentru facilitarea dialogului cu funcţionarii publici, formarea angajaţilor care lucrează la ghişeul dedicat persoanelor cu dizabilităţi, în mod deosebit în vederea învăţării limbajului mimico-gestual şi amenajarea unor locuri speciale de parcare lângă Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt.

- Îşi va continua DA-IS Club activitatea şi pe viitor?

- Din feeedback-urile primite în timpul şi la finalul proiectului, toţi participanţii şi-au exprimat dorinţa de a continua astfel de activităţi. Ne dorim şi trebuie să găsim soluţii pentru a dezvolta în continuare DA-IS Club cu resursele pe care le avem, dar şi să identificăm surse de finanţare. Pe lângă activităţile existente, îmi doresc să dezvoltăm ciclismul în rândul persoanelor cu dizabilităţi, alte activităţi de creştere a autonomiei personale sau activităţi de creştere a integrării pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi. Sunt multe alte activităţii care ar putea fi dezvoltate dar, din păcate, toate acestea depind şi de surse de finanţare sau de gradul în care spaţiile sunt accesibilizate. Eu mi-am luat de mult angajamentul de a face tot ce pot pentru a găsi surse de finanţare acolo unde sunt necesare, dar să fac şi activităţi de promovare şi de susţinere a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi. Cu cât drepturile şi nevoile persoanelor cu dizabilităţi sunt luate în considerare mai repede, cu atât va fi mai uşor să diversificăm paleta de activităţi. În 2020 mi-am propus să fiu foarte activă în aceste două domenii: accesibilizarea corectă a spaţiilor publice şi private şi creşterea gradului de integrare pe piaţa muncii a persoanelor cu dizabilităţi.

Daiana SFREDEL

***

Începând din clasa a-V-a, Oana Mocanu a învăţat la o şcoală pentru elevi cu deficienţă de vedere din Târgu Frumos, instituţie numită în prezent Liceul special „Moldova”. A intrat în contact cu Asociaţia Nevăzătorilor Iaşi după ce a participat la concursurile de cultură generală şi de muzică uşoară organizate anual în cadrul asociaţiei, la nivel local şi naţional, iar după terminarea liceului s-a înscris la Facultatea de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, devenind oficial membră a asociaţiei. Mai târziu, a început să identifice treptat nevoile sau pasiunile persoanelor care suferă din cauza deficienţelor de vedere şi să se implice în dezvoltarea comunităţii locale pentru a le putea îmbunătăţi viaţa. De aceea, în urmă cu 5 ani a devenit membră a Adunării Generale a Asociaţiei Nevăzătorilor din România şi a Consiliului Director Iaşi, iar în 2018 coordonatoare a Comisiei de Tineret din cadrul asociaţiei pe care o reprezintă. Aceste reuşite au dus la realizarea unui important proiect de accesibilizare dedicat comunităţii persoanelor cu dizabilităţi din Iaşi, proiect menit să faciliteze libertatea de mişcare şi de exprimare a acestora, înlăturând obstacolele.