„Evenimentul” – un sfert de veac de la apariţie

 Zilele trecute, căutând ceva prin bibliotecă, zăresc colecţia ziarului „Evenimentul”. O deschid şi încep s-o răsfoiesc. Dau filă cu filă, întârziind pe fiecare pagină, pe fiecare semnătură care îmi apărea înainte. Mă întorc şi văd data primului număr: 27 mai 1991. Au trecut 25 de ani! Când oare?
Încet-încet, îmi aduc aminte de vremurile acelea, de oameni (din nefericire, unii dintre ei nu mai sunt printre noi!), de colaboratori, dar mai ales despre cum am pornit la drum. Fără îndoială, sufletul acestei publicaţii a fost Constantin Pălăduţă, unul dintre cei mai buni gazetari din Iaşi (şi nu numai, premiat la mai multe concursuri naţionale de ziaristică), dar şi un bun cunoscător al activităţii şi funcţionării unei redacţii. Ţin minte că, într-una din zile, prin anul 1990, mi-a vorbit despre proiectul unui nou ziar (pe vremea aceea, existau în Iaşi ziarele „Opinia” şi „24 de ore”) şi m-a întrebat dacă mă înham şi eu la o asemenea muncă. Răspunsul meu a fost, fără echivoc, că da.
A urmat o perioadă de câteva luni de tatonări, de căutări, de întâlniri. Nimic n-a fost uşor. Unii dintre cei cu care discutam erau sceptici în privinţa reuşitei, alţii ne încurajau şi ne urau succes. Toţi însă adresau inevitabila întrebare de cum se va numi ziarul. Având semnale că în oraş urma să mai apară un ziar, în afară de cel al nostru, Titi Pălăduţă le răspundea, în glumă, că se va numi „Clopoţelul”.
Entuziasmul nostru trebuia susţinut şi material. Titi Pălăduţă a discutat proiectul cu domnul Vasile Ilegitim, directorul nou înfiinţatei firme „Phoenix”, care s-a hotărât să-l susţină financiar. Dacă aprovizionarea cu hârtie de ziar era o problemă cât de cât simplă (se făcea prin serviciul de aprovizionare al firmei) sau că transportul ziarului urma să fie asigurată cu maşinile firmei către centrele de difuzare, în ceea ce priveşte găsirea unui sediu ziarului era ceva mai complicat, ceea ce a dus la întârzierea apariţiei ziarului cu ceva timp. Trebuia să găsim un spaţiu cât mai central, la îndemâna oricărui colaborator sau celor ce doreau să publice anunţuri de mică sau mare publicitate. Găsisem un spaţiu pe Străpungerea Ştefan cel Mare, dar mult prea mic (deşi, în prima săptămână de apariţie, adresa a figurat pe ziar, cu toate că n-am funcţionat acolo nicio clipă), impropriu pentru o redacţie, după care au urmat alte căutări.
Totul era pregătit, lipsea doar sediul redacţiei. Chiar şi în asemenea condiţii, primul număr al ziarului „Evenimentul” a apărut într-o zi de luni, pe 27 mai 1991. Un ziar cu alură occidentală, de informaţii şi publicitate, ce purta denumirea unei publicaţii cu acelaşi titlu apărută la începutul secolului trecut şi care a avut, pe rând, orientare liberală, conservatoare sau independentă. Noul ziar îşi propunea să urmeze linia independentă a cotidianului de altădată.
Timp de o săptămână, în sufrageria apartamentului lui Titi Pălăduţă a funcţionat redacţia ziarului. Aici se adunau materialele, se corectau, aici se dactilografiau, aici se făcea macheta ziarului şi tot de aici erau trimise la tipografie. Încă se mai păstra tehnologia veche de culegere, la linotip, cu aliaj de plumb şi zinc. Se făcea o primă corectură pe şpalt, apoi corectura în pagină, pe care o făceau cu seriozitate colaboratoarele noastre Oana Vasilescu şi medicul Mihaela Moroi până noaptea târziu. De la tipografie plecam dimineaţa, atunci când veneau maşinile de la „Phoenix” care preluau ziarul tipărit şi în transportau la chioşcurile de difuzare. Aşa se încheia o zi de muncă şi, după o pauză de trei-patru ore, începea altă zi, la fel de plină.
În săptămâna următoare, redacţia s-a mutat din sufrageria lui Titi Pălăduţă în sediul din Bulevardul Ştefan ce Mare nr.4 (puţini au sesizat diferenţa de adresă dintre strada Ştefan cel Mare nr. 3-5, care a apărut pe manşeta ziarului în prima săptămână şi adresa nouă). Era o încăpere nu prea spaţioasă, unde încăpeau totuşi trei birouri (unul ocupat de el, altul de mine şi altul de Rodica Seman, care prelua publicitatea) şi un fotoliu imens, în care se aşeza primarul Emil Alexandrescu, care ne vizita destul de des şi ne vorbea despre planurile sale de a asigura buna funcţionare a instituţiilor administrative ale municipiului, de a lupta împotriva corupţiei şi de a sprijini instituţiile de cultură.
Printre cei mai constanţi colaboratori ai ziarului s-au numărat Vasile Arhire şi Stelian Ciocoiu, care veneau zilnic prin redacţie cu materiale pregătite pentru publicat. Răsfoind primul an din colecţie, întâlnesc numele colaboratorilor noştri de atunci, de care îmi aduc aminte cu nespusă plăcere: Petru Bicer, Nicolae Samson, George Bădărău, Corneliu Bârleanu, Corneliu Sturzu, Andrei Trofor, Silvius Buimistru, Gelu Ţepeluş, Virgil V. Scurtu, Lucian Dumbravă, Virgil Alexandrescu, Dan Jumară, Lidia Dimofte, Ştefan Daraban, Constantin Coroiu, Constantin Dan Dobrescu şi, bineînţeles, lista este cu mult mai lungă. Cum spuneam, din nefericire unii dintre ei nu se mai numără printre noi, dar le-a rămas numele tipărit pentru eternitate în paginile ziarului.
Mulţi tineri care doreau să devină ziarişti au trecut pragul redacţiei. Pălăduţă avea răbdare cu ei, îi iniţia în ale meseriei, după care îi trimitea pe teren. Avea un fler deosebit şi pe cei care dovedeau înclinaţie îi încuraja. Meseria asta presupune însă şi multă exigenţă. Dacă un articol nu era scris bine, îl dădea înapoi autorului. Şi asta o făcea cu oricine. Ţin minte că unui profesor universitar i-a spus: „Domnule profesor, articolul acesta nu poate fi publicat!”
Sufletul acestui ziar a fost Const. Pălăduţă. Priceperea, pasiunea, buna organizare, exigenţa au făcut ca ziarul, o dată pornit, să meargă înainte. Şi merge!
Constantin Secu, membru fondator