„Filmul este cea mai complexă formă de artă”

 * dialog cu Mara Crăcăleanu, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” şi regizorul scurtmetrajului „The Cry Of Silence” * din distribuţie fac parte şi actori de la Teatrul Naţional Iaşi * filmul anterior, „Mirrorcide”, a fost distins cu 32 de premii la festivaluri internaţionale

 

La o distanţă de cinci ani de la lansarea „Mirrorcide”, un scurtmetraj foarte apreciat de critici şi multipremiat la concursuri internaţionale importante, o tânără din Iaşi, Mara Crăcăleanu, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu”, vine cu o nouă propunere – „The Cry Of Silence”. Am stat de vorbă cu Mara despre pasiunea ei pentru film, despre cum se poate transforma o ideea într-un scurtmetraj şi despre bucuriile pe care i le-a adus o astfel de iniţiativă.

- Un nou film, Mara. Despre ce este vorba?

- Este vorba despre un scurtmetraj, „The Cry Of Silence”, este un film despre două surori, o poveste care urmăreşte fragmente din vieţile lor şi momente decisive pe care trebuie să le parcurgă. Este o meditaţie asupra vieţii si a morţii, a contrastului dintre tristeţe, durere, bucurie şi euforie. Titlul, tradus “Strigătul Tăcerii”, ilustrează conceptul de suferinţă şi durere mută.
- Tema invită pe orice la meditaţie, introspecţie, la reevaluare personală. Cum ai ales povestea? Ce te-a atras la poveste?

- M-am gândit că tema pierderii şi a resemnării nu este abordată foarte des în cinematografie şi ideile au venit de la sine. Am ales povestea a două surori pentru că legătura e una foarte puternică, dar poate fi vorba despre oricine, un membru din familie, un prieten, un animal de companie, ceva din tine care s-a rupt. 
- Cu cine ai lucrat la noul scurtmetraj? Ce ţi-a plăcut cel mai mult la colaboratorii tăi?

- Am avut şansa să lucrez cu o echipă de oameni foarte talentaţi, care m-au ajutat mult cu acest proiect. Din distribuţie fac parte actori de la Teatrul Naţional din Iaşi, Ada Lupu, Puşa Darie şi studente de la Universitatea de Arte „George Enescu”. De asemenea, am avut sprijinul unei case de producţie din Londra. Director de imagine este Crînguţa Pînzaru, asistent de cameră Radu Afloarei, operator secund Relu Tabără, care a fost director de imagine la scurtmetrajul anterior, „Mirrorcide”, editor Octavian Şaramet, colorizare si VFX Marian-Mina Mihai, sound design Ana-Teodora Popa, asistent de regie Alice Moisă. Echipa a fost completată de alţi membri care s-au ocupat de costume, make-up, hairstyle, set design, asistenţi de producţie, sunet şi figuraţie. Am organizat casting pentru studentele de la actorie, iar echipa am adunat-o om cu om, după discuţii şi consultări care au durat câteva săptămâni. Am lucrat la film câteva luni, până a ieşit aşa cum mi-am propus şi sper ca acest proiect să arate evoluţia mea faţă de scurtmetrajul anterior.
- Cât de greu este să faci un film? Care sunt cele mai mari obstacole?

- Este extraordinar să poţi să faci film. Este o preocupare care necesită dedicare, pasiune, determinare, seriozitate. Oricât de complicat şi de solicitant pare, atunci când îţi vezi scenariul transpus în imagine, ai o satisfacţie imensă. Dificultăţile cele mai mari constau în faptul că este greu să găseşti o casă de producţie care să-ţi ofere finanţare, de aceea am ales să fac un film independent. De asemenea, este greu să găseşti oamenii potriviţi. În echipă ar trebui să existe persoane care să comunice uşor, să colaboreze fără orgolii.
-  „Mirrorcide”, cel de-al treilea scurtmetraj semnat de tine, a fost foarte bine primit şi premiat. Care sunt cele mai importante distincţii?

- „Mirrorcide” a obţinut până în prezent 32 de premii la festivaluri importante de film, precum: „Rhode Island International Film Festival”, „Los Angeles Film Awards”, „New York Film Awards”, „Best Shorts Competition”, „Calcutta International Cult Film Festival” şi a fost proiectat pe mai multe continente.

- Cum ajunge un film să fie premiat?

- Prima condiţie este să înscrii filmul pe platforma festivalului şi să ai încredere că juraţii, profesionişti în cinematografie, vor aprecia filmul tău. Dacă demonstrezi că este bine făcut, cu atenţie la detalii, cu respectarea rigorilor în ceea ce priveşte scenariul, imaginea, sunetul, montajul, poţi spera la un premiu.
-  De ce ai ales filmul, Mara? Ce te atrage la cameră, la ecran?

-  Am ales filmul pentru că este cea mai complexă formă de artă. Consider că este un mijloc prin care mă pot exprima foarte uşor şi am la îndemână multe instrumente: imagine, muzică, mişcare scenică. Pe mai departe, intenţionez să studiez regie de film la o facultate din Marea Britanie, dar nu exclud şi studiile în ţară, la Bucureşti.

A consemnat Maura ANGHEL

„The Cry Of Silcence”, cel de-al patrulea scurtmetraj semnat de Mara Crăcăleanu, poate fi vizionat în premieră, pe 31 ianuarie 2020, de la ora 18.00, la Cinema Ateneu. La Proiecţia de Gală va participa o parte din echipa filmului, alături de Irina-Margareta Nistor, în calitate de critic de film şi invitat de onoare. Evenimentul va fi moderat de Andrei Giurgia, coordonatorul activităţii cinematografice a Ateneului.