„Îmi doresc să expun în România”

Interviu cu artistul plastic Gabriel Grama, membru al Uniunea Artiștilor Plastici Eleni

 

 

 

Originar din Piatra Neamț, Gabriel Grama trăiește de 20 de ani în Grecia. Presă educație plastică în școli, pictează în atelierul său, are expoziții personale și multe realizări. Îi este dor de casă, recunoaște că Grecia i-a adus totul și spune că „moneda însă are două părți, nu le poți avea pe toate dintr-o lovitură”.

- Au trecut 10 ani de la prima ta expozitţie de sculptură în Grecia. Cum te simţi astăzi? Cretan sau român?

- Este adevărat că, în urmă cu exact 10 ani, am avut o invitație la primul meu simpozion în Creta, unde am creat în piatră o lucrare monumentală cu titlul Dionisos Cretanul. De aproape 20 de ani locuiesc în Atena , iubesc Creta, dar nu mă pot considera altceva decât român, cu toate că între timp am luat și cetățenia elenă.

- Spunea-i, la ultima noastră discuţie, că „Noi, cei din Diaspora, ştim că avem o povară pe umeri”. De ce se resimte o astfel de povară?

- Aceasta este povara unei identități, a unei etichete pe care o ai în ochii celor din jur înainte de orice, înainte de a te prezenta sau de a te cunoaște. Dacă am fi cu toții reponsabili de această imagine a etichetei naționale, am avea cu toții de câștigat în străinătate dar, din păcate, nu se întâmplă așa...

- Mă întreb dacă toţi membrii Diaspora resimt acest lucru...

- Marea majoritate o simt, știm bine câți oameni de valoare există în Diaspora cu respect pentru locurile de unde au plecat, dar și pentru cele în care s-au stabilit. Problema este că știrile proaste, cazurile negative sunt acelea pe care se pune accent în mass media, dar și în comunitățile în care românii locuiesc. Trebuie să avem mai multa grijă de imaginea noastră, în general, dar și în mod particular, fiecare în parte.

- Te-ai gândit la vreo reîntoarcere definitivă acasă? E o întrebare pe care cu siguranță o auzi deseori.

- Tot timpul mă gândesc la asta, cum ar fi dacă ar fi ?!? Pentru moment, familia și eu personal considerăm casa noastră Atena... E posibil în viitor să ne întoarcem, niciodată nu se știe. Sigur avem două patride și două variante

- Cât de mare e grupul românilor din Grecia? Ce faceţi împreună?

- În Grecia există un număr important de români care se strâng în jurul asociațiilor, dar și în jurul ambasadei la diferite momente importante. Structura artistică cea mai activă este cea a scriitoarei Monica Vuduri, care de curând a pus și bazele unui teatru al Diasporei cu actori profesioniști, premiați și cu succese remarcabile. În domeniul muzicii avem artiști de marcă, instrumentiști, dar și cântăreți de operă cum ar fi Celia Costea, renumita soprană. La fel lista poate continua cu scriitori și alți oameni de cultura cărora le place să lucreze și să creeze mai mult sau mai puțin în anonimat, dar cu un rol foarte important în formarea imaginii Diasporei noastre. Asta referitor mai mult la Atena, pentru că în restul Greciei mai există centre importante unde asociațiile românești strâng în jurul lor oameni cu dragoste și dor de cultura românească.

- Revenind la arta ta, ce mai face pietreanul Gabriel Grama? Ce-ai mai lucrat?

- Am avut o expoziție personală importantă, cu titlul „People- cădere sau salvare”, care a avut loc la galeria Kaplanon în Atena. Am prezentat în jur de 40 de lucrări cu o temă comună create în ultimii trei ani. Motivul care se repetă la toate lucrările este corpul uman în miniatură, care țese o pânză cu o evoluție ascendentă sau în cădere. Aceste minuscule personaje anonime dezvoltă alte forme mai mult sau mai puțin descifrabile cum ar fi portrete, alte corpuri umane, animale sau reprezentări și compoziții cu iz religios - apocalipsa, căderea în păcat sau salvarea și urcușul prin intermediul luminii și a dragostei pentru cei din jur.

- Se poate trăi din artă? În afară de pictură şi sculptură ce mai faci?

- Predau în sistemul de stat la școlile grecești Educație plastică, Desenul cum era la noi cândva. O fac cu deosebită plăcere, iubesc copiii și arta lor și facem multe lucruri creative. Astfel, timpul liber este destul în așa fel încât să lucrez zilnic, să expun și să particip la tabere de creații sau alte manifestări interne și internaționale. Visul meu a fost să pot trăi din ceea ce am învățat, arta plastică. Până acum, din fericire, nu am fost nevoit să fac altceva pentru a supraviețui, mulțumesc lui Dumnezeu.

- Ce ți-a adus Grecia?

- Dacă ar fi să împart această perioadă (cea petrecută în Grecia – n.r.) în jumătate, sigur primaă, cea de acomodare a fost una grea, în care am muncit și învățat foarte mult pentru a rezista și a fi încă aici. Atunci s-au pus bazele, primii 8-9 ani fiind de încercare. Cealaltă jumătate, care esre în desfășurare, se pare că este mai favorabilă, dar tot prin muncă și încredere se continuă. Având o bază care-mi oferă liniștea așa cum este familia mea (soția și copilul), restul vine de la sine. După ce am devenit membru în Uniunea Artiștilor Plastici Eleni, lucrurile au devenit mai simple. Bilanțul este unul mulțumitor pentru mine, cu multe personale și expoziții de grup în Grecia și în străinătate, cu colaborări frumoase - Ambasada României la Atena, ICR , Primăria Atenei, Galerii din India, Suedia, Italia - călătorii peste hotare la simpozioane în Moldova, Stockholm, Belgalore-India. Am participat și la câteva tabere de creație în sudul României, la Câmpulung Muscel, unde m-am simțit ca acasă și am intrat în contact cu artiști români. Aș remarca aici o expoziție personală de acum trei ani în Florența unde m-am simțit extraordinar călcând la propriu pe urmele marilor artiști ai renașterii. Pe viitor mi-ar place să existe o continuitate. Să fiu sănătos și să pot lucra, să expun mai mult în România. De fapt, în România, nu am expus niciodată ca artist, ci doar că student. Asta ar fi dorința mea, chiar dacă nu mă grăbesc în această direcție. Muncesc și continui seria de lucrări și astfel la un moment dat totul vă veni de la sine. Grecia mi-a adus totul, probabil dacă aș fi rămas acasă eram mai cunoscut de către compatrioți. Moneda însă are două părți, cum spun grecii, nu le poți avea pe toate dintr-o lovitură. Trebuie răbdare și încredere, să dea Domnul să fim sănătoși și toate se vor îndeplini. Moneda se mai și întoarce.

A consemnat Maura ANGHEL