„Mai toate speciile de peşti răpitori din Prut sunt infestate cu anisakis şi aşa ajung în comerţ”

 * râul ce ne desparte de Republica Moldova adună poluanţi exotici începând din Cernăuţi * încălzirea din ultimii ani a dus la scăderea nivelului şi a debitului, iar scoicile au sucombat în masă * situaţia din teren face ca epurarea apei din Prut să fie o operaţiune extrem de dificilă, îndeosebi din cauza faptului că între staţia de pompare şi groapa de gunoi a oraşului sunt doar 2,8 km

Iaşul a devenit, de câţiva ani, cel mai poluat oraş din ţară. Nu doar din cauza traficului greu, a efervescenţei din construcţii, ori a activităţii industriale. Mai e un aspect despre care nu s-a prea vorbit. E vorba despre cât de mult afectează sănătatea mediului ceea ce se petrece în apele Prutului în zona de confluenţă cu Jijia şi ceva mai în amonte, la vărsarea Bahluiului. Într-o suită de postări pe pagina sa de socializare, profesorul Silviu Gurlui, un combatant de top în lupta contra poluării, a explicat toate fenomenele negative ce se petrec în zonă.

În primul rând, situaţia din teren nu e deloc una fericită, pentru că între staţia de pompare a apei din Prut pentru uzul cetăţenilor şi groapa de gunoi a oraşului nu sunt decât doar 2,8 km. Din cauza acestei apropieri, eforturile pentru epurare şi obţinerea unei calităţi bune a apei sunt mult mai mari decât în alte oraşe. Aşa că, înainte de a ajunge la staţia de epurare din Dancu, apa din Prut este adusă prin conducte în lacul Chiriţa, acumulare ce joacă rolul de buffer (tampon). Pe vremuri, lacul era înconjurat de un zid. Acum, acesta a dispărut, iar pe maluri e puzderie de gunoaie, deşeuri de tot felul, aruncate la întâmplare. Mai devreme sau mai târziu, ele ajung în lac, iar faza de pre-epurare nu mai are practic aproape nicio eficienţă.

Ca şi cum asta n-ar fi fost de-ajuns, a mai intervenit, tot în sens negativ, factorul climatic. Datorită creşterii temperaturilor din ultimii ani, Prutul a ajuns la unul din cele mai scăzute nivele de când se fac măsurători. Căldura mare, debitul mic, încălzirea prea ridicată a apei, plus suma poluanţilor din canalele de deversare au determinat moartea în bloc a tuturor scoicilor de la confluenţa Bahluiului cu Jijia şi în aval, până la Prut. Semn clar de poluare alarmantă.

„Mai toate speciile de peşti răpitori din Prut sunt infestate cu anisakis”

Altă consecinţă neplăcută e apariţia viermilor anisakis (viermii de sârmă, cum sunt ei cunoscuţi în limbajul popular). Aceştia au infestat speciile de peşti prădători ce trăiesc în apele Prutului până sus, la Stânca-Costeşti. Paraziţii au circa 3 cm lungime şi pot cauza afecţiuni severe, chiar dacă nu mai sunt vii în peştele consumat, chiar dacă nu se pot înmulţi în organismul uman (unde nici nu trăiesc mai mult de 15 zile). „Mai toate speciile de peşti răpitori din Prut sunt infestate cu anisakis şi aşa ajung în comerţ”, spune profesorul Gurlui, care detaliază: „Peştii infestaţi cu anisakis se mişcă mai greu, au dificultăţi în a se hrăni şi cad pradă mult mai uşor pescarilor. Acest vierme este un nematod care parazitează peştele. Când este consumat de om, poate să adere la peretele stomacului sau al intestinului. Acolo produce leziuni şi o serie de probleme digestive care se pot agrava. Poate provoca inflamaţii ale ţesuturilor din sistemul digestiv. Poate produce dureri, febră, greaţă şi vomă, diaree. Parazitul Anisakis poate fi distrus prin expunere la temperaturi extreme, mai ales prin congelare timp de 24 de ore, la minus 20 de grade Celsius”.

Un sfat practic: pentru a vedea dacă peştii conţin aceşti paraziţi şi pentru a scăpa de ei, după curăţare, trebuie daţi cu sare şi lăsaţi la frigider câteva ceasuri. La aşa tratament, viermii tind să părăsească peştele, care poate fi consumat apoi fără niciun fel de risc. Marcel FLUERARU