„Sunt uimită de capacitatea psihicului de a se vindeca și singur atunci când primește un input ce restabilește echilibrul”

Ce legătură ar putea fi între cuvintele „constelații” și „vindecare”? Aparent, niciuna măcar și pentru faptul că primul gând ar fi către bolta cerească. Ei bine, lucrurile stau total diferit, ceea ce demonstrează și conceptul „constelațiilor familiale”, foarte folosit de către psihologi și nu numai în ultimii ani. Am stat de vorbă cu psihoterapeutul Iulia Cruț, alături de care am încercat să aflăm cât mai multe detalii legate de această metodă.

- Constelații familiale, un concept relativ nou apărut în psihologie. În ce constă și cum ne ajută?

- Ca metodă de terapie, Constelațiile familiale au apărut pe la începutul anilor 80, concepută fiind de  Bert Hellinger. În prezent, metoda sa a fost preluată și transformată și de alți terapeuți, cu formări psihoterapeutice diferite, prin urmare, se pot „constela” dinamici familiale, un cuvânt, o propoziție, o emoție, un vis etc. Practic, la fel ca atunci când privim către cer și unim în mintea noastră punctele dintre stele apoi denumim forma rezultată o Constelație, în același fel, într-un workshop de Constelații vom vedea liniile care unesc în psihicul nostru oameni, evenimente, locuri, emoții. Hărți ale psihicului nostru, hărți ale sufletului, dinamici dintre membri unei familii, Constelațiile reprezintă un mod eficient de a le vedea și apoi de a interveni terapeutic pentru a produce schimbări, pentru a vindeca ceva.

- Practicați multe metode prin care îi ajutați pe oamenii care ajung în cabinetul dvs. Ce face diferenta dintre Constalațiile familiale și celelalte?

- Claritatea pe care metoda Constelațiilor o oferă aduce multe lămuriri necesare procesului terapeutic. Este vorba despre claritate și înțelegere dată și de metoda în sine, dar și de lucrul în grup. Uneori, o zi de lucru într-un astfel de grup aduce clarificări și vindecări ale unor răni pe care altfel mai greu le putem accesa cu alte metode.

- Lucrul psihologului cu clienții presupune existența unei traume. Ce este trauma, cum apare și cum se vindecă sau măcar cum se diminuează?

- Îmi place să cred că sunt și oameni care nu au traume. Trăind însă într-o societate traumatizată, probabil că mulți dintre noi avem una sau mai multe.

Trauma reprezintă percepția noastră asupra unui eveniment care nu a putut fi suportat de către psihicul nostru. Nu este un eveniment anume, ci felul în care a fost acesta perceput de persoana în cauză. Astfel, două persoane diferite vor avea răspuns psihic diferit în situații similare, una poate să perceapă situația ca fiind traumatică, alta nu.

Traumele se pot vindeca, există multe metode de terapie pentru asta, numitorul comun al acestora aș spune că este blândețea, necesitatea ca terapeutul să fie specializat în lucrul cu trauma și multă răbdare, iubire de oameni.

- Cei care vin pentru prima oară la un workshop de Constelații familiale ce trebuie să știe? Ce se întâmplă după o astfel de întâlnire?

- Nu de puține ori și eu sunt uimită de capacitatea psihicului nostru de a se vindeca și singur atunci când primește un „input” ce restabilește echilibrul.  Participarea la Constelații poate fi un astfel de input și, ca urmare, creierul va continua să proceseze un timp informațiile primite. De multe ori, lucrurile dorite a se schimba se schimbă și noi observăm ulterior asta, alteori apar vise revelatoare care parcă încheie procesul de vindecare dorit. Alteori, ca urmare a participării la Constelații, avem mai multă claritate, știm de unde ar trebui început sau continuat un proces de terapie. Oricum ar fi, prin multitudinea de procese și informații care apar într-un astfel de workshop, recomandarea este ca persoanele care participă să fie deja într-un proces de terapie individuală astfel încât să poată să conducă într-un mod sănătos și sigur amploarea procesului declanșat.

- Se vorbește mult și despre psihologia transgenerațională. Cum de o traumă suferită de un strămoș al omului actual îl poate afecta pe acesta? Pentru mulți, pare de necrezut, dar chiar așa este.

- Voi da un exemplu: dacă străbunica a rămas singură să crească trei copii, străbunicul murind pe front, ce credeți că a simțit? Poate a jelit moartea soțului, poate nu, sigur însă a perceput situația ca fiind nedreaptă, grea și a fost nevoită să devină o femeie care să educe pe cei mici cu o mână de fier. Copiii ei, printre care bunica unei persoane, percep atitudinea străbunicii ca lipsă de iubire, reguli dure. Ei mai percep și o durere care nu poate fi pusă în cuvinte ca urmare a pierderii tatălui prea timpuriu. Această bunică, la rândul ei, cum își va educa copiii? Ea nu știe mai nimic despre iubire, în schimb știe despre greutăți, despre reguli, despre durere. Ca urmare, va transmite din atitudine și cuvinte faptul că viața e grea, că durerile trebuiesc îngropate, că trebuie să îți sufleci mâinile și să fii dură ca femeie, ca mamă…  Copiii acestei bunici, mama cuiva printre ei, primesc acest mesaj, cresc cu el, devine viața lor, implicit filosofia de viață, credințele despre viață. Și mingea se tot rostogolește până la generația de azi, prin cuvinte, prin atitudini, prin ceea ce s-a vorbit despre viață dar și prin ceea ce nu s-a vorbit dar a fost perceput.

Constelația familială este o practică terapeutică prin care urmărește rezolvarea conflictelor familiale care traversează generații. A fost dezvoltată de către Bert Hellinger, fost preot misionar și profesor în Africa, apoi psihoterapeut. Hellinger spunea că „sufletul strigă după apartenență, ordine și echilibru”.

A consemnat Maura ANGHEL