Actorul Emil Coșeru, aniversat printr-un spectacol pe scena Teatrului Național

 La împlinirea a peste 50 de ani de teatru, reputatul actor va putea fi aplaudat în piesa ,,Când fericirea se află în trecut” * premiera este treia din acest an a teatrului ieșean

 

 

 

Pe 9 februarie, de la ora 18:00, pe scena Sălii Studio a Teatrului Național Iaşi, va avea loc premiera ,,Când fericirea se află în trecut”, a dramaturgului italian Furio Bordon.

Spectacolul regizat de Radu Ghilaş omagiază cei 5i de ani de teatru ai actorului Emil Coşeru, societar al Naționalului ieşean. Alături de el, în distribuție, actrița Doina Deleanu, de asemenea societar, şi Dumitru Georgescu. Echipa de creatori ai spectacolului a fost completată cu Sebastian Rațiu (scenografie și light design), Andrei Cozlac (video design), Dragoş Cohal (sound design), Lorette Enache (mișcare scenică). Traducerea textului îi aparține Danei Coșeru. „Suntem în fața celei de-a treia premieră a Teatrului Național, din acest an. Este un moment deosebit și pentru că sărbătorim 51 de ani de prezență scenică a lui Emil Coșeru. Este o piesă frumoasă, cu o distribuție remarcabilă”, a spus Cristian Hadji-Culea, directorul Teatrului Național Iași. Atât regizorul, Radu Ghilaș, despre care actorii au avut numai cuvinte de laudă, cât și cei doi actori din distribuție, Dumitru Georgescu și Doinea Deleanu, i-au fost studenți profesorului Emil Coșeru, la Universitatea de Arte „George Enescu”, din Iași, iar în noul spectacol s-au regăsit ca și parteneri de scenă. „E un rol greu, e un personaj care apare mai târziu în poveste. A trebuit să fiu la același nivel cu actorii mari, o provocare imensă. Bucuria a venit și din sentimentul înalt de a sta față în față cu profesorul meu, e fascinant”, a spus Dumitru Georgescu.

În 1993, textul lui Furio Bordon, cu titlul original „Le ultime lune”, a câștigat Premiul IDO (Istituto del Dramma Italiano) pentru cea mai bună piesă a anului.

„Cum este atunci când ești bătrân, cu adevărat bătrân, la 80, 90 de ani? Сe gânduri îți trec prin cap când planurile pe termen lung sunt inutile, când viitorul este previzibil? Ce simți când fericirea se află doar în trecut? Sunt întrebări ce îmi vin în minte foarte des în ultima vreme. Persoane foarte apropiate și dragi mie îmbătrânesc, devin neputincioase și, din pricina asta, se comportă stângaci, de parcă ar avea un fel de vină. De multe ori încearcă să se izoleze, deși oamenii, în mod special bătrânii, se tem de singurătate, sentiment ce le accentuează vulnerabilitatea și neputința. Bătrânețea de lângă noi ne este câteodată incomodă, ne ferim să intrăm în contact cu ea, de parcă ar fi o boală contagioasă. Iubim compania oamenilor tineri, energici, care își fac planuri, visează, au viitorul înainte. Să nu uităm, însă, că în fiecare dintre noi crește un bătrân care are nevoie de căldură, de blândețe și, mai ales, de iubire. Putem ignora bătrânii din jurul nostru, dar nu putem alunga bătrânețea care se instalează treptat în noi, încă de la venirea noastră pe lume. Nașterea, viața și moartea reprezintă constante în destinul unui om, doar iubirea este variabila”, a spus regizorul Radu Ghilaș.

Până în prezent, piesa a fost montată în peste 20 de țări, obținând alte numeroase premii, printre care Premiul Criticii pentru cel mai bun spectacol, la Bruxelles, în 2003.

Rolul Tatălui interpretat de Emil Coșeru a fost jucat pentru prima dată de Marcello Mastroianni, în 1995, la Teatrul Stabile Carlo Goldoni Veneto. „Pentru mine a fost o mare bucurie, în primul rând pentru că teatrul mi-a aprobat acest proiect. Toți m-au încurajat ca să-l ducem la bun sfârșit și le mulțumesc. Este vorba despre 51 de ani, o viață de om. Este un spectacol greu, cu o temă interesană. Am jucat în multe spectacol, alături de cei de acum m-am simțit Radu (Radu Ghilaș, regizorul – n.r.) a lucrat minuțios, a lucrat și cinematografic”, a spus Emil Coșeru, apreciind, la fel ca și Doinea Deleanu, chimia perfectă din echipă: „A fost o muncă minuțioasă, am lucrat timp de două luni. Este foarte bine când regizorul se împacă foarte bine cu scenograful, cu artistul”. „Autorul a scris piesa la aproape 50 de ani, eu mă apropii de această vârstă, totul se învârte în jurul acestei cifre. Am lucrat impecabil împreună și sper să mă întâlnesc cu întreaga formulă într-un alt spectacol”, a adăugat și Radu Ghilaș.

Despre piesă, Furio Bordon mărturisește: „ Pentru mine, reprezintă validarea clară a scenei ca loc al libertății absolute, un loc unde totul devine posibil: cei vii dialoghează cu morții, amintirile, remușcările, dorințele devin personaje. Într-un astfel de loc, nu mai există constrângeri spațio-temporale, ci doar marea lege a teatrului, în virtutea căreia tot ceea ce se întâmplă pe scenă este credibil. Este figura soției moarte o halucinație a bătrânului protagonist sau este o prezență fantomatică? Nu știu și nu mă interesează să știu. Poate sunt și una, și alta. Știu doar că suntem pe o scenă, un loc suspendat între cer și pământ, unde, așa cum ne învață Hamlet, există mai multe lucruri decât sunt imaginate în filosofia ta”.

Emil Coșeru a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1969 la clasa prof. Moni Ghelerter - Zoe Anghel Stanca, susţinând examenul de licenţă cu rolul Don Quijote din piesa cu acelaşi titlu de Yves Jamiaque. A jucat în foarte multe roluri, inclusiv în filme artistice de lung metraj. A fost

director adjunct al Teatrului Naţional Iaşi, profesor şi regizor la Gubbio, Italia.

În 1990 a reînfiinţat şcoala ieşeană de teatru în cadrul Universităţii de Arte „George Enescu” Iaşi, unde în prezent este cadru didactic. În 2002 a fost decorat cu Ordinul Naţional pentru Merit în gradul de Cavaler de Preşedinţia României – 2002.

Maura ANGHEL