Autorităţile, incapabile şi impasibile! - Lungani, comuna condamnată la sărăcie

Lungani - singura comună din judeţul Iaşi care nu a reuşit încă să implementeze vreun proiect european, pare decisă să reinventeze noţiunea de protecţie socială. Nu e de mirare că, lunar, poştaşul lasă la familiile din Lungani câteva sute de mii de lei, adică peste 10 la sută din sumele destinate judeţului în concept de protecţie socială!

În ciuda măsurilor luate la nivel guvernamental pentru a stopa fenomenul ajutoarelor sociale încasate, în majoritatea cazurilor, de persoane apte de muncă, legislaţia pare a fi insuficientă. Asta deoarece, lună de lună, la Lungani creşte numărul celor care beneficiază de prevederile Legii 416/2001 privind venitul minim garantat. Luna trecută, de exemplu, în timp ce „fenomenul” venit minim garantat a înregistrat scăderi în mai toate localităţile judeţului, la Lungani a crescut din nou, pentru a patra lună din acest an. Astfel, au fost înregistrate 436 dosare (1.719 beneficiari), faţă de 428 dosare în martie (1.703 beneficiari) şi 383 în februarie (1.517 beneficiari). Aceştia încasează, lunar, doar la Legea 416/2001, aproximativ 175.000 lei.

Pe lângă asta, în comună mai sunt înregistraţi şi 1.666 beneficiari ai alocaţiei pentru susţinerea familiei (387 beneficiari), aceştia încasând, lunar, aproape 80.000 de lei.

Ca să vă faceţi o idee exactă asupra dezastrului înregistrat la Lungani, este bine de ştiut că, raportat la numărul populaţiei (în jur de 6.000 de locuitori), Lunganiul prinde lejer podiumul naţional al asistaţilor social, aproape o treime dintre lungăneni depinzânii de banii pe care îi încasează de la stat.

Fără o idee clară în ceea ce priveşte protecţia sociamlă, autorităţile din Lungani s-au dovedit incapabile să scoată la liman o comunitate măcinată de scandaluri, infracţionalitate, abandon şcolar şi sărăcie. O comunitate catalogată de mai bine de un deceniu ca fiind cea mai săracă din Uniunea Europeană, în ciuda faptului că înregistrează un excedent de forţă de muncă! Practic, autorităţile lungănene se mulţumesc să întocmească sute de dosare, fără să pese cuiva de oportunităţile de pe piaţa muncii, fără proiecte de reconversie socială, fără proiecte privind înfiinţarea de noi locuri de muncă. În definitiv, cu inerţia în care se complac şi, mai grav, cu indiferenţa lor, autorităţile locale au condamnat comunitatea la sărăcie. Păcat, totuşi, că şi alte autorităţi ale statului s-au molipsit de indiferenţa celor care, cel puţin în actele politice, conduc destinele acestei comune! Radu MANEA