Bacăul a împlinit 611 ani

 

Atestat documentar prima oară la 6 octombrie 1408, ca oraș și punct de vamă, într-un document emis de domnul Moldovei, Alexandru cel Bun (1400-1432), Bacăul a împlinit 611 ani. Actul era un privilegiu comercial acordat negustorilor din orașul polonez Liov, prin care negoțul lor era reglementat pe plan intern.

La Bacău s-au stabilit mai mulți husiți, refugiați din Ungaria și Polonia, menționați în 1431, față de care domnii Moldovei au avut o atitudine tolerantă.

În secolul al XV-lea târgul Bacău este atestat documentar foarte des (1435, 1439, 1453, 1457, 1460 etc). În noiembrie 1467 localitatea a fost incendiată de Matei Corvin în timpul expediției întreprinse împotriva Moldovei lui Ștefan cel Mare și încheiată cu eșecul de la Baia.

Între 1472-1491, Ștefan cel Mare a construit la Bacău o Curte domnească spre a-i servi drept reședință fiului său Alexăndrel. În incinta acesteia a fost ridicată biserica Precista, sfințită la 1 ianuarie 1491. Bacăul a fost ales ca loc pentru edificiul domnesc ținând cont și de faptul că aici se intersectau principalele drumuri comerciale din centrul și vestul Moldovei: drumul moldovenesc ce venea dinspre nord pe Valea Siretului și mergea spre Galați, cu ramificații spre Țara Românească; drumurile sării și păcurii care veneau de la Ocna pe Valea Tăzlăului și de la Moinești pe Valea Trotușului; drumul Oituzului, care ducea în Transilvania.

Important centru comercial și vamal, prin tradiție, dar și ca urmare a dezvoltării sale economice treptate, Bacăul apare frecvent menționat ca târg în secolele XVII-XVIII în diferite documente, având și rol de târg domnesc, iar în primele decenii ale secolului al XIX-lea se situa între orașele de frunte ale Moldovei (în 1864 figurează ca oraș pe harta Partenie-Dubău).

Dacă la 1821 Bacăul număra puțin peste 1.000 de locuitori, ulterior s-a înregistrat o creștere demografică constantă. Creșterea numărului de locuitori a avut la bază, cu precădere, fenomenul imigrației evreiești din prima jumătate a secolului al XIX-lea, dublat, în intervalul 1859-1899, de procesul exodului rural generat de industrializarea localității, potrivit site-ului Primăriei municipiului.

În timpul Primului Război Mondial a găzduit comandamentul Armatei a II-a Române. S-a dezvoltat foarte bine în perioada interbelică, fiind, după București, al doilea oraș asfaltat din vechiul Regat.

A fost declarat municipiu la 17 februarie 1968. La recensământul populației din anul 2011 Bacăul număra 144.307 locuitori.

Clara DIMA