Bătrânețea costă scump la Iași. Tarife uriașe în azile

*  în Iași, bătrânețea a devenit un lux pe care nu și-l mai permite oricine * pentru mulți, momentul în care trebuie să decidă internarea unui părinte într-un cămin de bătrâni vine cu șocul sumelor implicate * în sistemul privat costurile pornesc de la 3.500 de lei pe lună * la stat, îngrijirea unei persoane total dependentă costa 9.000 de lei/lună

În județul Iași există în prezent cel puțin 13 cămine private pentru persoane vârstnice, majoritatea aflate în municipiu sau în localitățile limitrofe, precum Bârnova, Lețcani sau Rediu. Tariful mediu de pornire este de aproximativ 3.500 lei pe lună pentru o persoană vârstnică aflată în stare bună, capabilă de autoîngrijire. Însă pe măsură ce apar nevoi suplimentare – de la asistență medicală permanentă, până la îngrijire pentru Alzheimer sau dizabilități severe – prețul crește. Unele unități practică tarife de 5.500 sau chiar 6.500 lei pe lună pentru cazuri mai complexe.

În sectorul privat, toate aceste costuri sunt suportate integral de familie sau de beneficiar. Nu există sprijin financiar din partea statului. În plus, multe dintre aceste cămine au costuri ascunse sau taxe suplimentare pentru servicii aparent de bază: transport medical, scutece, medicamente, consultații. Dacă nu citești atent contractul, suma reală lunară poate depăși cu ușurință bugetul familiei.

În sistemul public însă, lucrurile stau aparent mai bine. La Căminul „Sf. Constantin și Elena” din Iași, tarifele oficiale de întreținere pentru anul 2025 sunt de 4.698 lei/lună pentru persoane independente, 6.235 lei pentru semi-dependenți și 9.110 lei pentru cei complet dependenți. Sunt sume care, la prima vedere, sperie. Dar nu trebuie confundate cu contribuția pe care o plătește efectiv vârstnicul. Conform legii, beneficiarul contribuie cu maximum 60–80% din venitul lunar (de regulă, pensia), iar restul este acoperit de bugetul local, prin Direcția de Asistență Socială. Astfel, o persoană cu pensie de 2.000 lei va plăti doar 1.600 lei, iar diferența – de peste 7.000 lei, în cazul celor dependenți – este suportată de stat.

Totuși, accesul într-un azil public nu este simplu. Nu poți plăti și intra, ca în privat. Este nevoie de anchetă socială, dosar complet, încadrare oficială într-un grad de dependență și, în unele cazuri, lipsa sprijinului familial. Lista de așteptare poate fi lungă, iar selecția se face pe criterii sociale. Cu alte cuvinte, chiar dacă ai un părinte în nevoie și nu îți permiți privatul, statul nu garantează un loc imediat.

În total, în municipiul și județul Iași sunt disponibile aproximativ 500 de locuri în căminele publice, dintre care cele două mari centre – „Sf. Împărați Constantin și Elena” și „Sf. Cuvioasa Parascheva” – însumează aproximativ 395. Căminele private mai adaugă alte câteva sute de locuri, dar și aici cererea e ridicată. Într-un oraș cu zeci de mii de pensionari, cererea depășește cu mult oferta.

Decizia de a interna o persoană vârstnică nu este niciodată ușoară. Dar realitatea din 2025 arată clar: dacă nu ai făcut un plan financiar din timp, bătrânețea poate deveni o urgență pe care nu știi cum să o gestionezi. Iar în Iași, unde prețul pe lună într-un azil poate ajunge cât o chirie într-un apartament ultracentral, soluțiile devin tot mai limitate.

Clara DIMA