Braconaj cu bilet VIP în pădurile de la Schitu Duca

* mărturii incredibile despre cum decurg partidele de braconaj la care iau parte şmecherii Iaşului * foşti angajaţi ai pădurarului Costel Poiană din Schitu Duca susţin că în cantonul acestuia se organizau lunar partide de vânătoare şi chermeze cu mistreţi şi căprioare la frigare

Acest articol vine să întărească relatările precedente făcute în paginile ziarului de locuitorii unei comune ieşene. Personajul principal este tot pădurarul Costel Poiană, din cantonul Blaga, comuna Schitu Duca, cel care încearcă să-şi apere „onoarea nereperată” şi arată cu degetul către deontologia gazetărească, dar care face de astă dată subiectul unui nou dosar de presă asupra căruia instituţiile amorţite ale statului ar trebui să se sesizeze: braconajul. De altfel, aşa cum orice element nou apărut într-o anchetă penală este instrumentat de organele competente, întru stabilirea adevărului, tot aşa orice informaţie legată de o anchetă de presă este prezentată în mod obiectiv, în totalitatea ei.

„Veneau ditamai dulăii, despre care am auzit că erau ştabi din ăia mari de pe la Iaşi”- Vasile, cioban în Schitu Duca

„Beleam în fiecare lună căprioare, după braconaj”
Noi mărturii şocante din partea foştilor „angajaţi” ai pădurarului Costel Poiană din Schitu Duca, despre ale cărui fapte cotidianul „Evenimentul Regional al Moldovei” a relatat pe larg în numerele precedente, aduc în actualitate o nouă practică, braconajul, la care participă inclusiv oameni ai legii, persoane puse să apere fondul silvic şi de vânătoare al judeţului sau oameni politici. Martorul nostru, pe care îl vom numi generic, Vasile, a fost „om bun la toate” la pădurarul Costel Poiană, timp de doi ani, îndeajuns însă pentru a vedea pe viu abuzurile pe care pădurarul nu se ferea să le comită la lumina zilei. „Veneau la el (la pădurar, n.r.) ditamai dulăii, despre care am auzit că erau procurori sau ştabi din ăia mari de pe la Iaşi, iar Poiană mă trezea noaptea din pat şi mă punea să jupesc căprioarele în saivan şi pielea mă punea să o arunc pe foc, de nu puteam să dorm până dimineaţă de mirosul acela. Într-o noapte am adus un mistreţ, l-am belit şi pielea o dus-o la Sandu Camfură şi i-o făcut ochinci din ea. Se făcea braconaj acolo, asta ştie oricare… Nu se ferea, pentru că îi are pe ai lui”, a spus ciobanul Vasile.

„Noi jupeam căprioarele şi mistreţii, iar femeile făceau grătarul” – ciobanul Vasile

Vânători organizate lunar
Potrivit martorului, vânătoarea de căprioare se desfăşura cu regularitate, o dată la o lună, iar la aceasta participau, atât la împuşcat, cât şi la mâncat, toată „ştăbăraia” care acum încearcă să împiedice această anchetă jurnalistică. „Poiană împuşca cel mai mult pe timp de toamnă, noaptea, şi căprioare, şi mistreţi. Când făcea o astfel de chermeză nu veneam numai eu la belit, ci-i mai chema şi pe băieţii din Cârpiţi, care îl ajutau la lemne. După chermeză mai rămâneau căpriori, pe care îi făcea pachet, îi băga în saci şi îi transporta la maşinile cu care veneau cel de la Iaşi”, a mai spus martorul la aceste vânători ilegale. Potrivit acestuia, chiolhanurile după braconaj se făceau în fiecare lună. „Noi jupeam căprioarele şi mistreţii, iar femeile făceau grătarul. După chiolhan, alţii puneau vânatul în maşină după ce îl jucheam noi, alţii stăteau până târziu la grătare, la căpşunică şi ţuică de cazan tare. Se încingea până la orele unu-două de noapte. Picioarele la căprioare le jupeam de tot şi le dădeam la câini, iar pieile le puneam pe foc. Am belit foarte-foarte multe căprioare la Poiană şi un singur porc mistreţ. Noi, ăştia care beleam, nu mâncam nici copchitele”, a mai spus nea Vasile.
Contactat de reporterii „Evenimentul Regional al Moldovei”, pădurarul Costel Poiană a infirmat şi aceste acuzaţii aduse de foştii angajaţi. „Nu este nimic adevărat”, a spus Costel Poiană.

(Nelu Păunescu)