Cel mai scurt drum către balamuc. Cum poți să fii sănătos într-o lume nebună

 Nu ştiu câţi dintre voi citiţi statisticile legate de sănătate, dar eu le urmăresc. Din interes profesional, din curiozitate, din mai multe motive. O veste proastă a venit din partea medicilor psihiatri, care tot anunţă de ceva vreme că a crescut numărul persoanelor cu tulburări nervoase. Motivele sunt legate de griji, de lipsa de bani, de educaţia precară, de consumul de alcool, de mediul social în care trăiesc oamenii. La toate acestea aş adăuga de lipsa de respect pe care ne-o acordăm unii altora, de mizeriile pe care suntem obligaţi să le înghiţim zilnic, pornind de la autorităţi şi terminând cu propriile persoane fiindcă este foarte adevărat că şi putem fi factori toxici. Dacă vreţi, vă ofer şi o listă cu câteva motive din cauza cărora măcar o dată în viaţă putem ajunge în cabinetul unui medic psihiatru.

Banii. Ce răspunsuri mai inventaţi când vă sună executorii judecătoreşti sau firmele de recuperare? Ce scuze pentru a mai amâna plata ratelor găsiţi?

Şomajul. Cunosc mulţi oameni care au văzut ultimul fluturaş de salariu în urmă cu câţiva ani. De atunci, bat pingelele pe la Forţele de Muncă, pierd vremea pe la târgurile de joburi şi înghit umilinţe de la vecini, familie, rude sau copii. Nu-i uşor să le explici celor mici de ce mănâncă doar margarină cu pâine.

Nesimţirea autorităţilor. Dacă mai aveţi putere să dezbateţi problemele actuale ale zilei, nu văd cum aţi putea să treceţi cu vederea străzile sparte din Iaşi. Exceptând arterele principale, despre care ni s-a promis că vor fi mai ceva decât Champs Elysees, în restul cartierelor totul este un măcel pe asfalt.  Aproape că nu poţi păşi fără să ţi se strecoare pietricele în pantofi ori să nu calci în resturi metabolice lăsate de animale fie de companie, fie vagaboande. Sau să nu te simți ca într-un montagne russe atunci când pășești pe străzile pe care pavelele au fost montate în funcție de denivelări. Zilierii, pentru că pietrari nu s-au găsit, au procedat exact ca în cărțile de colorat – au umplut spațiile goale!

Golăniile partenerilor. De afaceri sau pur şi simplu cunoscuţi, tot alea sunt. Vi s-a întâmplat cu siguranţă să vedeţi planurile voastre puse în practică de alţii, de aşa-zişi amici care profită de orice cafea ori telefon ca să mai „împrumute” (a se citi şi furt) idei de business. Fraţilor, de dreptul de proprietate intelectuală nu aţi auzit?

Amicii sâcâitori. Sunt o specie aparate, să ştiţi. Am multe cunoştinţe care mă caută doar când au nevoie, apoi dispar de zici că i-a înghiţit pământul. Sau, în virtutea unor relaţii, te sufocă până la criză astmatică fie cu telefoanele, fie cu mesajele trimise când te aştepţi mai puţin ori cu mesaje în miez de noapte.

Copiii impertinenţi, cărora li se pare că li se cuvine totul. Dar chiar totul, până şi ultima lescaie din portofel ori singura gură de cafea pe care ţi-o permiţi dimineaţa.

Impozite, preţuri, taxe, biruri, angajamente de plată, toate te forţează să-ţi iei câmpii şi doar gândul că poate mâine va fi mai bine te mai ţine, cu greu, pe poziţie.

Motivele mele sunt poate puerile pe lângă cele ale unor oameni care se confruntă cu boli incurabile, care au copii pentru care un prim pas ori un cuvânt rostit la vârsta adolescenţei târzii ar fi cea mai mare izbândă ori care au pierdut totul, inclusiv cartonul pe care s-ar putea odihni, oftând după casa smulsă de bancherul hapsân. Şi ce poţi face? Să te împaci cu gândul, să iei lecţii de tir ori să-ţi cumperi bilet doar dus spre o insulă unde măcar bananele şi apa sunt gratis? Asta după ce te-ai extras din statisticile psihiatrilor, că sănătos e greu de trăit în România.

Maura ANGHEL

Sursa foto - https://www.gq.com