Ciudăţenii de miting

Mult-trâmbiţatul miting PSD, aşa cum a fost el gândit şi organizat, a adus o suită de premiere inedite faţă de clasicele manifestaţii post-decembriste. Îngrădirea şi paza severă asigurată de jandarmerie în toate locurile de acces către Piaţa Unirii e de înţeles. S-a dorit evitarea violenţelor. Dar excesul de zel şi lipsa de judecată limpede au dus la cu totul altceva. Care n-are nicio legătură cu o acţiune politică într-o democraţie.

 

Vânzările traficanţilor de ţigări s-au triplat

Încă de dimineaţă, patrulele de mascaţi ai Poliţiei Locale au defilat prin zonele adiacente Centrului, în misiuni evidente de recunoaştere. Să identifice şi să neutralizeze eventualii provocatori şi pe antimanifestanţi. Traficanţii de ţigări ce-şi fac zilnic veacul în zona Tg.Cucu nu figurau printre obiectivele lor prioritare. Ca atare, aceştia din urmă au ieşit cu dezinvoltură la interval, diversificându-şi oferta ca niciodată. Unul dintre ei, Porumbel, îşi făcea cruce în continuu, jubilând cu după înscrierea unui gol. Nu se făcuse nici ora 12.00 şi i se triplaseră vânzările. Păi la câtă clientelă venită să dea din palme pentru PSD, era şi de aşteptat. Iar ţagherii, ocupaţi cu altceva, le-au făcut, pur şi simplu, pârtie.

 

Preoţii cu celularele la urechi au supraveghea permanent zona

Tot din culisele manevrelor premergătoare manifestaţiei. Zeci de preoţi cu celularele la urechi au purces la inspectarea zonelor limitrofe centrului. Cu siguranţă că au avut un centru de comandă şi misiuni precise. Că prea des vorbeau la telefon, iar ochii din cap li se mişcau mai ceva ca girofarul. Ora 13.00. Apar primele grupuri de pesedişti. Cei din comunele învecinate municipiului. Poposesc pe la terase, aşteaptă indicaţii, sacoşe şi bani. Pe care le primesc cu generozitate de la şefii de echipă. Gen nea Ghiţă din Aroneanu. Oamenii lui, cinci bărbaţi şi două femei, s-au regrupat la o terasă din Podul de Fier. Generosul boss a dat fiecăruia câte o sacoşă cu colaci, banane, cârnaţi şi o sticlă de vin. Pentru încălzire. Plus 200 de lei de persoană.

 

Intrarea în piaţă, pe bază de bon

Chiar să fii şi fanatic pesedist, nu puteai ajunge în piaţă dacă nu erai înregistrat în una din echipele de „suporteri”, fiecare coordonată de către un consilier comunal, aceştia din urmă subordonaţi după reguli militare primarilor. Legitimaţia de partid n-a contat. Doar cu ea, nicio şansă să te pozezi la statuia lui Cuza, joi, 9 mai, ora 15.00. La putere au fost „bonurile” livrate de către primari oamenilor de încredere, nu medici ori alţi intelectuali, aşa cum se lăudau liderii PSD, ci eternii asistaţi sociali. Dar numai ăia de încredere, care n-au rostit niciodată sudalme gen ciuma roşie. Inventariaţi din sfert în sfert de oră şi localizaţi mai crâncen decât GPS-ul.

Altfel, nu se putea intra în perimetru. Şi nici ieşi. Fapt care a făcut ca mii de trecători, la bază indiferenţi politic, să se alăture contestatarilor lui Dragnea. Aceeaşi conduită au adoptat şi „prizonierii” pe care scurgerea timpului îi prinsese la terasele din zonă, precum şi patronii ori angajaţii de la dughenele din zonă. Cazul lui Cristi Prisecariu de la Printshop, centru de multiplicare din incinta Hotelului Traian. Omul de afaceri a plecat la prînz să-şi ia copilul de la şcoală, să-l ducă acasă, urmând să revină la firmă. N-a mai reuşit. Că n-avea bon de la primar.

 

Foşti pârnăiaşi dispersaţi prin mulţime, gata să intervină la o adică

Excesul de prevenţie a făcut ca, la ora oficială a începerii mitingului, 15.00, în centrul Iaşului raportul numeric dintre pesedişti şi anti să fie la paritate. Cam câte 4.000 din fiecare tabără. Dar lumea a continuat să se adune. Disciplinat, încolonaţi, nu pancarte pe care scria judeţul şi numărul brigăzii, cei care au ajuns dincolo de garduri, în piaţă. Haotic, la nimereală, de nervi şi din alte cauze, cei rămaşi în faţa obstacolelor apărate straşnic de jandarmi veniţi de prin sudul ţării. N-am identificat niciun moldovean în uniformă. În schimb, printre aplauzatori, numeroşi foşti pârnăiaşi şi ofiţeri SRI, gata să intervină prompt în caz de ceva. Marcel FLUERARU