Cobai pentru producătorii de băuturi alcoolice

 * „truditorii” mănâncă şi beau cât poftesc, pleacă spre casă cu un pachet consistent plin cu merinde şi licori de voie bună, iar apoi iau şi leafă pentru asta! * e foarte dificil de intrat în această breaslă, una foarte exclusivistă * din păcate, pentru aceşti mercenari ai degustărilor, „munca” este... ocazională

În Iaşi nu sunt, de toţi, mai mult de 30. Indivizi de vârstă medie, până-n 50 de ani, unii cu multe studii, alţii... cu o educaţie incertă, profesii şi statut social din cele mai variate. Îi uneşte un singur lucru - alcătuiesc o breaslă exclusivistă, în care se pătrunde foarte greu, pe bază de recomandări discrete, uneori şi după ani de antecameră. Nimeni nu face publicitate activităţii pentru că, altfel, concurenţa ar deveni acerbă.

Au surse de informare prompte şi de mare încredere, la care jurnaliştii doar visează. Ştiu cu multă vreme dinainte calendarul evenimentelor, unde şi când, dar, cum spuneam, nimeni „nu dă din casă”. De multe ori, nici nevestele nu află decât în ultimul moment.

Nu cu prea multă ironie şi deloc departe de realitate, s-ar putea spune despre ei că sunt un fel de cobai pentru producătorii de băuturi alcoolice. Care, atunci când e vorba să lanseze pe piaţă un nou sortiment, fac un studiu de marketing foarte amănunţit şi riguros. E vorba de chestionare cu câte 15-20 de întrebări, fiecare dintre acestea având 4-5 variante de răspuns. Care trebuiesc completate foarte strict şi cât mai în amănunt de către cei din breaslă. Dacă nu calcă pe bec, răspund sincer şi profesionist la întrebările din chestionar, ajung colaboratori permanenţi şi sunt incluşi în baza de date a marketingului.

Însă, participanţii la aceste teste de impact nu-şi dau cu părerea „în orb”. Urmează un program riguros, care, de regulă, începe la ora 10.00 dimineaţa. Mai întâi, o gustărică, o scurtă introducere în tematica zilei, un păhărel (sau, după caz, o halbă), după care, prima întrebare din chestionar. Răgaz de răspuns, de obicei, 5 minute. În cazul subtilităţilor, dar foarte rar, pot avea la dispoziţie şi 10 minute. Apoi, pauză de-o ţigară şi oarece socializări. Tot 5 minute şi iarăşi la „lucru”. Altă gustărică, alt păhărel (halbă), următoarea întrebare a chestionarului. Acelaşi ritual, repetat aproape obsesiv, până spre apusul soarelui. Răstimp în care au degustat cantităţi consistente din sortimentul deocamdată experimental. În teste.

„Cobaii” deja văd lumea cu alţi ochi. Priviri înceţoşate, scris tremurat, dicţie împiedicată. Dar, la final, munca tenace şi îndârjită le e răsplătită generos. Pliculeţul cu bani (între 50 şi 100 de lei) plus sacoşa cu „pentru acasă”. Cu ceva merinde, plus petul (sticla) din licoarea îndelung analizată, studiată şi evaluată. Suficient pentru un party omenos, după atâta trudă crâncenă.

Aşa arată o zi de muncă a unui mercenar al degustărilor. O îmbinare măiastră a utilului cu plăcutul, singurul reproş al truditorului fiind acela că e vorba de ceva cu totul ocazional, fără vreo ritmicitate predictibilă. Poate fi şi o dată la lună, dar, la fel de bine, de două ori pe an. Dac-ar fi zilnic şi cu caracter permanent, să poţi ieşi la pensie cu aşa CV... Marcel FLUERARU