Compania de teatru Synchret, ecouri în presa germană
Dimensiune font:
Piesa lui Becket, „Aşteptându-l pe Godot”, pusă în scenă de Compania de Teatru „Synchret”, alcătuită din studenţi şi profesori de la Facultatea de Teatru din cadrul Universităţii Naţionale de Arte „George Enescu”din Iaşi, a câştigat locul de capodoperă pentru teatrul absurdului, nu al celui clasic în cadrul unui important festivalul de teatru de animație -- ”21st Internationales figuren.theater.festival 2019”, derulat recent la Furth (Germania).
Teatrul fără discurs (fără vorbe) – reprezentaţia a stabilit clar ce spectru larg există în domeniul teatrului de de animație, fascinant şi sfărâmător de iluzii în acelaşi timp. Singurele cuvinte vorbite în mod acut în această punere în scenă sunt „Godot” şi „mâine”.
Mai des auzitul „Godot” ca exclamaţie ce dă speranţă, invitând mai departe la aşteptare, însă în acelaşi timp ca întrebare plină de anticipare, şi „mâine” ca un răspuns coroziv, atunci când un păstor aduce la finalul ambelor acte un bilet pe care se poate citi că venirea lui Godot întârzie, dar că fără nicio îndoială va ajunge - poate mâine. În realitate nu vine niciodată.
„Nu există nici vreo acţiune sau vreo evoluţie în această piesă de teatru absurd, ambii vagabonzi Estragon şi Vladimir îl aşteaptă pe Godot, într-un ţinut pustiu, cu un singur copac, moşierul Pozzo şi Lucky, servitorul său, cu o funie în jurul gâtului, li se alătură acestora pentru a dispărea apoi din nou. Estragon şi Vladimir aşteaptă mai departe – nonsens pretutindeni. Fascinantă este arta reprezentaţiei cu păpuşile japoneze Bunraku. Cei nouă mânuitori înveşmântaţi în negru şi având chipurile albite apar asemenea unui cor antic în spatele mesei de joc ca un altar, pe suprafaţa căreia se desfăşoară în principal acţiunea; îşi pun ochelari întunecaţi şi astfel se cufundă în ce se întâmplă – confuzia persistă”, au scris jurnaliştii germani, al căror mesaj a fost tradus de Teodora Păsăilă.
Actorii operează într-un spaţiu îngust, fiecare păpuşă, cu membrele atârnând împreună, este mânuită de trei actori, cap şi trunchi, mâini, picioare. „Spectral, înfricoşător, atunci când optsprezece mâini se împletesc ca într-un nod, apoi se desprind fulgerător şi se îndreaptă spre spectatori, totul accentuat de muzica dramatică. Părţi ale corpurilor artiştilor se mişcă cu precizie perfectă şi scot în evidenţă emoţii: plictiseală extremă, uimire, tremur înfricoşat, însă şi comunicare sugestivă, compasiune. Râsetele sardonice, strigătele, respiraţia şi oftatul actorilor sunt, în afara muzicii, singurele momente acustice”, au mai spus jurnaliştii . Absurditatea decurge din nevorbirea însăşi, o progresie şi un suspans opresiv, care în final coincide cu vidul
Teofil BANU
Puncte preluare anunturi "Evenimentul Regional al Moldovei" in Iasi
<
Adauga comentariul tau