Costel a trecut în lumea celor drepţi, devorat de viermi

Costel C. avea domiciliul din buletin în comuna Ungheni, dar n-a mai dat pe acolo de ani buni. A preferat să ducă o viaţă de om al străzii, bântuind prin zona Gării Iaşi, ori pe şoseaua Nicolina. Se lăuda că are un fiu stabilit în Franţa şi că acesta va veni într-o bună zi să-l ia acolo. N-a mai apucat, însă, ziua aceea bună.

 

Traiul dur de brigand i-a şubrezit sănătatea, pas cu pas. Încăpăţânat, a refuzat sistematic consultul medical şi orice formă de asistenţă socială. Astă iarnă, când era frig de crăpau pietrele, iar Costel „vâna” prin tomberoanele din jurul Gării, mai mulţi activişti de la Serviciul Voluntar de Ambulanţă au încercat să-l convingă să meargă la adăpostul Primăriei Iaşi. A refuzat cât se poate de ferm.

Nici chiar atunci când Marius Gra?ian Benchea, directorul SVA Ia?i l-a avertizat că, la cum îi arată picioarele, dacă mai stă în frig le va pierde, n-a devenit mai flexibil. La o zi după această discuţie, s-a produs inevitabilul. Cei de la SVA l-au găsit pe Costel căzut în stradă, zăcând inconştient pe caldarâm. Au chemat Ambulanţa şi l-au dus la spital. Medicii n-au avut altă alternativă decât să-i taie degetele de la picioare.

A refuzat ferm internarea

Inexplicabil, Costel n-a luat în seamă acest avertisment al sorţii, şi-a dus traiul în acelaşi mod, deşi, conform legii, ar fi putut să revină la o viaţă normală. O pensie cât de cât acolo, pe motiv de handicap, un adăpost prin grija Primăriei Ungheni şi totul s-ar fi schimbat în bine. Din păcate, nu s-a concretizat nimic.

La scurt timp, a urmat o a doua amputare, el fiind aproape luat pe sus de un echipaj al Ambulanţei pe când vegeta în faţa unui bloc de pe Şoseaua Nicolina, vizavi de Biserica Catolică. La spital i s-au  retezat picioarele, a fost pansat, iar după externare a fost lăsat în acelaşi loc de unde fusese preluat.

Au trecut luni bune de atunci şi nicio autoritate a statului nu l-a mai băgat în seamă. Nici rudele, nici prietenii... Cine ştie cum, s-a învârtit totuşi de-un căruţ pentru persoanele cu dizabilităţi. Singurul mod eficient de a se deplasa de la un tomberon la altul.

Nu şi-a mai bătut defel capul cu pansamentele, cu cicatricile şi rănile. Iar acestea, o dată cu venirea verii, cu zilele ei toride, s-au agravat. S-a pansat cu tot felul de cârpe culese de pe cine ştie unde şi asta i-a fost fatal.

Joi, la prânz, Ema Ciobanu şi fiul ei, Sami, de la Asociaţia Harmony and Hope îşi făceau tradiţionalul rond de zi, distribuind mâncare oamenilor străzii. Băiatul e cel care l-a descoperit pe Costel agonizând pe trotuar. A dat pătura la o parte şi a rămas şocat de ceea ce a văzut. „Am crezut că mor când am văzut viermii. Suntem în secolul 21 şi mor oameni lângă noi mâncaţi de viermi, ca în război? Nu pot accepta asta, hai să facem ceva!”.

Sânge pe jos, viermi vii pe pavele şi în rănile lui, un om livid acoperit parţial cu pături murdare şi câteva perne mici. Ăsta a fost tabloul. Groaznic.

Au urmat apeluri disperate la Poliţia Locală şi la Ambulanţă. Liviu Zanfirescu, şeful Poliţiei Locale Iaşi, a subliniat că ei nu pot să ridice un om şi să-l oblige să meargă la spital, dacă acesta refuză, că doar Direcţia de Asistenţă Socială ar fi în stare şi asta numai în urma constatării făcute de asistenţii sociali, care să ceară internarea omului.

S-a sunat şi acolo, directoarea instituţiei, doamna Luminiţa Munteanu, a intuit pe dată gravitatea cazului şi a făcut toate diligenţele pentru ca muribundul să fie dus de urgenţă la spital.

Jumătate de oră mai târziu, Costel a ajuns la UPU de la Spitalul „Sf.Spiridon”. Prea târziu...

„L-am curăţat de 1.000 de viermi, mai are 1.500”

La UPU, a fost preluat imediat de şeful de gardă de la chirurgie, dr.Andronic. Acesta a relatat şocat despre cele văzute: „L-am curăţat de 1.000 de viermi, mai are 1.500. A stat în propria mizerie multe zile. Acum nu se mai mişcă şi nu vorbeşte. Are nevoie de cineva care să-l îngrijească şi să-l curăţe continuu”.

A fost decontaminat atâta cât s-a putut, i s-au pus perfuzii, dar degeaba. În zori, Costel a trecut în lumea celor drepţi. Fără picioare, dar cu viermi pe el.

*   *   *

Din păcate, o dramă precum cea a lui Costel nu-i deloc ceva unic, izolat în România secolului XXI, ţară din Uniunea Europeană a mileniului III. Avem o legislaţie stufoasă, de multe ori incoerentă, instituţii greoaie, limitate deseori la modul absurd în ce priveşte competenţele, cu angajaţi descurajaţi în a avea iniţiative. Sau puşi în situaţia de a lua decizii deloc lucrative.

Câteva exemple de asemenea reacţii în cazul Costel: „Am mai avut un caz social. A consumat o grămadă de buget, că nu aveam unde-l duce”, s-a plâns doctorul Andronic în legătură cu starea de fapt.

După cum spuneam, Costel ar fi avut dreptul la pensie de handicap şi la însoţitor plătit de stat. Numai că, la nivelul comunei unde-şi avea domiciliul, nu sunt structuri care să şi poată transpune în practică acest drept.

Nici Consiliul Judeţean Iaşi, instituţie cu competenţe de soluţionare a cazurilor din întreg judeţul, nu poate genera o reţetă eficientă. Are, ce-i drept, prin Direcţia Generală pentru Protecţia Copilului şi Asistenţă Socială, 10 centre pentru adulţi aflaţi în dificultate, unde poate găzdui vremelnic 700 de persoane. Dar este depăşită complet de situaţie. Pentru că necăjiţii necăjiţilor sunt mult mai mulţi.

Marcel FLUERARU