Două cazuri flagrante de nerespectări în serie a hotărârilor judecătoreşti

 La începutul anilor '90 era de înţeles. Vidul legislativ, accesul greoi la arhive, topografii insuficienţi, aparatura arhaică, toate astea făceau ca românii să aştepte cu anii până a-şi recăpăta pâmânturile confiscate de comunişti ori pentru a finaliza un contract de vânzare-cumpărare.

Dar, în 2000, a apărut Legea „Lupu”, apoi s-a dezvoltat internetul, a intervenit digitalizarea, topografi sunt cu duiumul, există Google Maps şi, cu toate astea, mai sunt ieşeni ce trag să moară cu dreptatea în mână, cetăţeni care de ani buni se luptă cu morile de vânt şi nu reuşesc a intra în posesia bunurilor ce li se cuvin de fapt şi de drept. Iată două cazuri de-a dreptul incredibile:

Un ieşean nu poate intra în proprietatea unui teren cumpărat acum 15 ani

În 2006, la 64 de ani, în prag de pensionare, Costache Melinte se decide să-şi cumpere ceva teren la ţară, ca să aibă ocupaţie după ieşirea din câmpul muncii. Intră în legătură cu un anume Cătălin Negrea, moştenitor al unei suprafeţe de 2,23 ha de teren în Vulturi, comuna Popricani. Acesta din urmă nu finalizase demersurile de a intra în posesia titlului de proprietate, aşa încât a făcut un contract de cesiune a unor drepturi patrimoniale (succesorale). Melinte a achitat preţul convenit, s-a făcut actul la notariat, după care a trecut la demersurile legale pentru obţinerea titlului de proprietate. Din acel moment, a început coşmarul, unul care nu s-a încheiat nici în ziua de azi.

În decembrie 2011, Melinte obţine o sentinţă definitivă şi irevocabilă de la Judecătoria Iaşi prin care Comisia locală de fond funciar Popricani era obligată să emită, imediat, titlul de proprietate pe cele 2,23 hectare de teren. Sunt zece ani de-atunci şi omul tot nu se poate bucura de bunul său.

Văzând că tot trece vremea şi vorbeşte la pereţi, Melinte a deschis un nou proces împotriva Primăriei Popricani, solicitând executarea silită şi emiterea titlului de proprietate. Câştigă lejer în instanţă, dar comisia de fond funciar face contestaţie. Magistraţii resping, ca nefondată, solicitarea celor de la Popricani.Verdict dat la sfârşitul lui noiembrie 2019.

Birocraţii nu se lasă şi atacă prin apel la Tribunalul Iaşi. Nici aici nu au câştig de cauză, sentinţa din iunie 2020 fiind definitivă. Melinte n-a primit nici acum titlul de proprietate, deşi a câştigat şase procese pe speţa asta.

Două decenii de zbateri zadarnice, procese câştigate degeaba

Un caz poate şi mai halucinant este cel al lui Constantin Ursu, care are şi el destui ani de umblete în zadar prin sălile de judecată. El a obţinut, în 1991, o adeverinţă provizorie de proprietate pentru 0,5 hecate de teren arabil şi 300 metri pătraţi de construcţii, pâmânt deţinut cândva de tatăl său şi confiscat de comunişti. După apariţia Legii „Lupu”, a solicitat primăriilor Mogoşeşti şi Horleşti să cadă de acord şi să-l pună în posesie. Edilii nu s-au sinchisit, Ursu i-a dat în judecată şi a obţinut o primă sentinţă favorabilă în 2005. Comisia locală de fond funciar  din Mogoşeşti a contestat decizia la Tribunalul Iaşi, dar şi aici tot Ursu a câştigat. Degeaba, tot nimic. Se poate scrie un roman despre ce a urmat, despre zbaterile zadarnice ale cetăţeanului. O suită întreagă de procese, o strămutare, greva foamei, petiţii la Prefectură, la Guvern şi tot degeaba. Nici acum n-are titlul de proprietate deşi, în şedinţa din 23 iulie a.c., Comisia locală de fond funciar i-a dat dreptate, hotărând punerea sa în posesie. Au mai trecut două luni cu acelaşi rezultat ca şi precedentele demersuri făcute de Ursu în ultimii 20 de ani. Marcel FLUERARU