Epicentrul sărăciei şi disperării, în centrul oraşului

 Îl aştept la stradă, peste drum de Maternitatea „Cuza Vodă”. Îmi spusese că ajunge imediat, că s-a dus să-şi ia băiatul de la şcoală. Peste câteva minute, îl văd ţinându-l de mână pe copil. Amândoi veseli şi zâmbitori, bine îmbrăcaţi, ai zice că fericirea stă în gazdă la ei. Pe moment, nu înţeleg deloc insistenţa şi disperarea cu care a sunat de-atâtea ori la redacţie. Îmi arăt nedumerirea, că nu pare deloc un caz social. „Aşteptaţi să intrăm în casă şi o să vă convingeţi!”, rosteşte Cătălin, pierzându-şi subit veselia.

E o casă veche, naţionalizată, cu etaj, aşa cum sunt cu duiumul pe Cuza Vodă. Pe dinafară, arată mai bine decât celelalte. Aproape vilă. Casa scărilor, foarte bine îngrijită. Urcăm în apartament. Unul cu o cameră şi o bucătărie improvizată. Acum încep să realizez. Geamuri lipsă, mobilier sărăcăcios. Două canapele, un fotoliu, o masă şi un dulap în „sufragerie”. În bucătărie, ceva pe post de masă, un aragaz cu un singur ochi şi un frigider pe post de bibliotecă. Nici nu poate folosi la altceva, că nu mai au curent de când cu incendiul de anul trecut. Moment în care s-a rupt totul într-o viaţă şi-aşa cârpită cu greu...

Ne aşezăm şi începe a povesti. Îl cheamă Cătălin Stănescu, are 35 de ani şi e pensionat pe caz de boală. Suferă de ceva la plămâni şi de epilepsie, asta a căpătat-o în urma bătăilor încasate în copilăria petrecută la orfelinat. Ultima oară a lucrat la Salubris, de unde a ieşit cu o pensie de numai 370 lei. Ar vrea să muncească, dar nu-l angajează nimeni, aşa că e casnic şi se îngrijeşte de creşterea băiatului.

Nevastă-sa, Adriana, de fapt concubina, că n-au avut niciodată bani ca să facă o nuntă după datina creştinească, lucrează cu ziua. Bate covoare, face curat şi are grijă de bătrâni. Când e solicitată. Sunt împreună de 15 ani, s-au cunoscut la casa de copii, iar acum au şi o fetiţă de 8 luni.

N-au dus-o grozav vreodată, dar incendiul de anul trecut i-a terminat. Provocat de un scurt-circuit la vecinii de jos, focul le-a mistuit frageda agoniseală. Palida mobilă ce-o au acum au căpătat-o după eveniment. Cătălin a fost la un pas să treacă în lumea celor drepţi. Intoxicat monoxid de carbon şi cu boală cronică de plămâni, a stat trei săptămâni în comă. Ceilalţi din familie n-au păţit nimic. Nu erau acasă. Robert se afla la şcoală, iar Adriana la muncă, scutura covoare.

Ca să lichideze incendiul, pompierii au dat cu apă din belşug. Nimic n-a mai rămas întreg în locuinţa lor. Iar cu 2.500 lei cât au primit drept despăgubiri, imposibil de refăcut chiar şi o gospodărie modestă, cum era a lor. Cârpeala şi improvizaţiile se văd peste tot. Şi fumul de pe tavan. N-au mai avut bani de var, să zugrăvească şi acolo. În schimb, curăţenie, ordine şi credinţă. O icoană destul de valoroasă tronează pe masă, rezemată de perete. Nu concepe s-o vândă pentru nimic.

Băiatul e în clasa a doua, la Şcoala „Mihail Codreanu”. Dezgheţat şi senin, spune că îi place acolo, se simte bine între colegi, mai face şi năzbâtii, ca orice puşti de seama lui. E atras de română şi engleză, vrea să scrie o poveste. Îi place şi la educaţie fizică, dar nu joacă fotbal. Preferă gimnastica. Ar vrea tare mult un brad de Crăciun, dar nu crede că ai lui o să poată să i-l ofere.

Reiau discuţia cu Cătălin. Despre bugetul casei, din ce şi cum supravieţuiesc. Iată câştigurile familiei: 370 lei – pensia lui, 300 lei – alocaţia fetiţei, 150 lei – alocaţia băiatului. Astea-s cele sigure, pe care se pot baza. 820 lei pe lună, de împărţit la patru persoane. Pentru că femeia, deşi munceşte pe rupte, aduce bani când şi când. De cele mai multe ori, produse. La capitolul cheltuieli inevitabile: 62 lei – chiria, 80 lei – butelia, 60 lei – apa (doar rece), 180 lei – căldura pe timp de iarnă. Mai sunt şi pamperşii pentru cea mică, Roberta-Elena, care abia a împlinit 8 luni. Plus rechizitele pentru Robert. Mănâncă din ce le mai rămâne. Când le mai rămâne.

Însă, cea mai mare durere a lui Cătălin e că nu poate să-i facă băiatului pom de Crăciun şi să pună ceva sub brad. Disperarea l-a împins să ceară ajutor în mod public. Cei care sunt dispuşi la un gest de „fii mai bun”, îl pot contacta direct la tel.0758.182.333. Marcel FLUERARU