Eugen Uricaru, câştigătorul premiului „Ion Creangă”

 

 

Premiul naţional pentru proză „Ion Creangă” Opera Omnia, ediţia a III-a, a fost câştigat de prozatorul şi traducătorul Eugen Uricaru. Festivitatea de premiere a avut loc pe prispa Casei memoriale „Ion Creangă” din Humuleşti. Proiectul cultural este organizat de Consiliul Judeţean Neamţ şi Centrul pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare”, în parteneriat cu Primăria şi Consiliul Local Târgu Neamţ, Complexul Muzeal Judeţean Neamţ, Societatea Scriitorilor din judeţul Neamţ. În prezenţa academicienilor Nicolae Breban şi Mihai Cimpoi, precum şi a oficialităţilor locale, scriitorul şi traducătorul Eugen Uricaru a primit trofeul, care este opera artistului plastic pietrean Mircea Răsvan Ciacâru. „Tocmai scriu un roman a cărui acţiune se petrece la Piatra Neamţ, 24 iunie 1941. Sunt puţine informaţii despre ce trebuia să se întâmple aici. Am găsit greu câteva documente. În premieră vă spun, pe scurt. Înainte de începerea războiului contra URSS, în Piatra Neamţ au fost cantonaţi 600 de militari nemţi, din trupele speciale care omorau doar civili. Ei nu luptau pe front, veneau în spatele liniei, aveau liste cu persoane care trebuiau ucise. În partea de est au fost 5 trupe, iar într-un an şi jumătate au omorât, prin diverse metode, peste un milion şi jumătate de oameni. Este vorba de 3.000 de oameni care au omorât 1,5 milioane de persoane prin acţiune directă. La Piatra Neamţ au fost aceşti 600 de militari comandaţi de un ilustru doctor în economie, un nume foarte cunoscut în epocă, prof. Otto Olidov. Aceste unităţi de ucigaşi erau alcătuite în majoritate de intelectuali. Imediat după aceea au fost trimişi la Cernăuţi. Amănuntul este că, în 24 iunie a venit la Piatra Neamţ un subofiţer care era cantonat în Basarabia. El a venit la Piatra Neamt. Subiectul romanului este de ce a venit acest om la Piatra şi ce a făcut? Prin ficţiune vor suplini documentele. Cert este că, după părerea mea, pogromul care era planificat pentru Piatra Neamţ nu a avut loc, însă a avut loc la Iaşi. Piatra Neamţ avea 30.000 de locuitori, din care 14.000 evrei. Era cam vreu să organizezi un pogrom într-un oraş unde toată lumea cunoştea pe toată lumea. Romanul se va numi Grădina Raiului”, a spus câştigătorul din acest an al concursului. Juriul a avut de ales laureatul Premiului „Ion Creangă” dintr-o listă de zece nominalizaţi: Gabriela Adameşteanu, Mircea Cărtărescu, Petru Cimpoeşu, Norman Manea, Bujor Nedelcovici, Dan Stanca, Radu Ţuculescu, Eugen Uricaru, Varujan Vosganian, Ileana Vulpescu. Juriului care a decis laureatul anului 2019 a fost format din acad. Nicolae Breban, scriitor (directorul revistei „Contemporanul - Ideea europeană”), acad. Mihai Cimpoi, scriitor (directorul Centrului Academic Internaţional „Mihai Eminescu” Chişinău), Constantin Parascan (prof. univ. dr. la Facultatea de litere a Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău), Bogdan Creţu, scriitor (prof. univ. dr. la Facultatea de Filologie a Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi, Directorul Institutului de Filologie Română “A. Philipide” Iaşi), Constantin Călin, scriitor, critic literar (prof. univ. dr. la Universitatea din Bacău), Theodor Codreanu, scriitor, critic literar (Doctor în filologie), Cristian Livescu, scriitor, critic literar (Doctor în Filologie, directorul Revistei „Antiteze”, Preşedinte al Societăţii Scriitorilor din judeţul Neamţ). „După părerea mea, Ion Creangă este încă necunoscut. Nu neapărat biografia, de ea s-au ocupat foarte mulţi, de opeara lui, de profuntimile ei avem parte de puţine analize. Unul dintre cei care s-a ocupat de acest aspect, din păcate uitat şi mort în anonimat, a fost Vasile Lovinescu”, a precizat Eugen Uricaru.

Cine este Eugen Uricaru?

Prozatorul şi traducătorul Eugen Uricaru s-a născut la 1 noiembrie 1946, în oraşul Buhuşi. Urmează şcoala generală la Bacău (1953-1962), Liceul Militar „Ştefan cel Mare" din Câmpulung Moldovenesc (1962-1964) şi Facultatea de Filologie, secţia română-italiană, a Universităţii „Babeş-Bolyai" din Cluj (1966-1971). În studenţie se află printre iniţiatorii Cenaclului Echinox, iar în 1968, la apariţia revistei cu acelaşi nume, deţine funcţia de redactor-şef doar al primului număr, fiind înlocuit la cererea autorităţilor, din cauza sumarului în care figurau texte de Emil Cioran, Martin Heidegger şi Mircea Eliade; va deveni redactor-şef adjunct ulterior (1969-1971). Detaşat la Ministerul Afacerilor Externe în 1991, un an mai târziu este numit ataşat cultural în Grecia. Aici va scoate o revistă a comunităţii româneşti din Atena. Demisionează şi trece director adjunct la „Accademia di Romania din Roma” (1993-1995).Secretar al Uniunii Scriitorilor (1995-1997), va fi ales vicepreşedinte (1997-2000) şi preşedinte (din 2001). În 2003 este desemnat director al postului Radio România Cultural şi secretar de stat in Ministerului Afacerilor Externe. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru „Mierea” (1978) şi pentru „1784. Vreme în schimbare” (1984), roman recompensat şi cu Premiul Academiei Române.

Georgiana NEGHINĂ