Expoziția care face timpul să se oprească. Despre Papa Francisc la Iași

Sub cerul deschis, într-o primăvară care îmbrățișează Iașul cu parfumul florilor de tei și pașii grăbiți ai trecătorilor, o expoziție se desfășoară tăcut, dar vie, pe gardul Muzeului Unirii. Nu cere nimic, nu se impune, doar așteaptă să fie privită, simțită, înțeleasă. „Papa Francisc Iași – 01.06.2019” este mai mult decât o serie de fotografii. Este o reamintire delicată a unei clipe în care orașul a respirat la unison cu sufletul unui om considerat sfânt.

Fotografiile lui Ozolin Dușa nu documentează, ci aduc înapoi. Cu o sensibilitate aproape sacră, ele surprind chipuri, emoții, zâmbete și lacrimi. În ele pulsează energia unei comunități întregi, venită din toate colțurile Moldovei pentru a-l vedea pe Papa Francisc. Acel 1 iunie 2019, pe care mulți îl păstrează în inimă ca pe un vis frumos, capătă contururi clare, reale, vibrante.

„Această expoziție este o invitație la trăire. La rememorare. La recunoștință”, spune Andrei Apreotesei, managerul Palatului Culturii din Iași. Și chiar așa este. Dincolo de istorie și de dimensiunea spirituală, expoziția devine un gest de iubire colectivă, un pod peste timp, un martor vizual al unui moment care a schimbat ceva profund în oraș.

Timp de o lună, între 23 aprilie și 25 mai 2025, trecătorii vor putea opri, pentru o clipă, cursul cotidianului. Fie că sunt tineri sau vârstnici, credincioși sau doar curioși, ieșenii (și nu doar ei) vor putea păși, chiar și pentru câteva minute, într-un univers al păcii, al blândeții și al speranței. Și, poate fără să-și dea seama, vor deveni parte din acea tainică comuniune pe care o fotografie bine făcută o poate trezi – comuniunea dintre trecut și prezent, dintre privitor și cel privit. Gardul Muzeului Unirii devine, astfel, mai mult decât o simplă delimitare. Devine o galerie vie. O pagină de istorie personală și colectivă, scrisă nu cu cuvinte, ci cu lumină, umbră și emoție.

Maura ANGHEL