Fără soluţii în sistemul de sănătate, un bolnav solicită sprijinul ieşenilor

* o banală operaţie de apendicită l-a scos din rândul oamenilor normali * patru ani de zile s-a hrănit numai cu pastile * „mâncarea” îl costa 3.400 de lei pe lună * a ajuns să cântărească puţin peste 30 de kg * un transplant de intenstin ar rezolva problema, dar operaţia costă aproape 50.000 de euro * deşi pensia sa e de numai 1.200 de lei, sistemul de sănătate nu-l poate ajuta

Cândva, Eugen a fost un om normal, cu alură de sportiv. Dinamic, spiritual şi zâmbăreţ. Căsnicie tihnită, serviciu solicitant, deşi stresant pentru unii. Nu şi pentru el. Îi plăcea să ajute oamenii. Totul s-a rupt într-o după-amiază de august, în 2011. După o criză de apendicită, izbucnită din senin, a ajuns la spital. Operaţia părea banală, dar au apărut complicaţii de o raritate extremă. Nu peritonita clasică, ci o infecţie puternică la intestinul gros. „Am făcut ocluzie intestinală, am fost infectat în spital cu o bacterie denumită clostridium, din cauza căreia am rămas fără colon, fără tot intestinul gros. Mi-au confecţionat un angrenaj de evacuare cât mai ineficient posibil, cu gaura de evacuare a stomacului prea sus, mi-au scos fierea, mi-au sucit intestinele, m-am ales cu un anus împotriva naturii, cu o semipareză a stomacului”, povesteşte el cu năduf.

Aşa a început coşmarul. După câteva intervenţii chirurgicale nereuşite i s-a extirpat intestinul gros şi s-a ales cu anus contra naturii. Pensionat pe caz de boală, la doar 42 de ani. Dar nu asta a fost problema. S-au mai văzut cazuri. Patru ani de zile n-a avut voie să se alimenteze cu niciun fel de mâncare. Doar vitamine şi proteine de sinteză. Pastile. Un meniu ultracostisitor, mult peste veniturile familiei (pensia lui de doar 1.200 de lei, a mamei şi salariul soţiei). Undeva în jurul sumei de 3.400 de lei pe lună. „Nu am putut să mănânc nimic, să beau apă timp de patru ani de zile. Că am supravieţuit, supravieţuiesc din 2011 şi până acum numai prin puterea şi ajutorul Bunului Dumnezeu. Această situaţie efectiv m-a dărâmat. Oricine ştie că orice problemă medicală o duci în primul rând psihic. Şi a mai apărut o situaţie nouă pentru mine, în ultimul timp, care mă sperie, nu mai suport tot aşa bine durerea. Nu există zi lăsată de la Dumnezeu în care să nu mă rog. Să nu am dureri, să nu am nevoie de spitalizare, mai ales că nu pot lua calmante, deoarece îmi încetinesc activitatea intestinală, care este şi aşa destul de lentă, risc să ajung la spital şi de la un simplu piafen...”

De când se ştie a fost un tip subţirel, dar, numai după două luni de regim, ajunsese să cântârească puţin peste 30 kg. Şi să obosească foarte repede. Cinci minute de plimbare îl extenuau. Cât priveşte costurile cu alimentaţia, s-a descurcat. Împrumuturi şi donaţii de la prieteni, cunoscuţi, diverşi anonimi.

Însă lista s-a terminat în 2016, atunci când a mers în Franţa pentru nişte operaţii dificile, dar care i-au permis să poată mânca din nou. Nu chiar ca un om normal, ci câte puţin. Asta-i singura veste bună, deoarece nu mai are cheltuielile infernale cu hrana. „Am rămas însă sub semnul întrebării cu numeroase probleme de sănătate, unele foarte rare în lumea medicală. Am fost operat din cauza unui tranzit intestinal lent, o semipareză a stomacului, stenoze, bride. Fiecare masă reprezintă o aventură pentru mine, deoarece oricând risc să ajung la spital”, îşi continuă Eugen trista destăinuire. Mănâncă plin de teamă, după fiecare masă are nevoie de o oră repaos total. Plimbări la fel de scurte şi niciun kilogram recuperat.

La începutul toamnei, soarta l-a mai lovit o dată. Soţia sa a murit, la doar 50 de ani, în urma unui cancer galopant. I-a mai rămas, totuşi, un licăr de speranţă. De curând a aflat că, tot în Franţa, i s-ar putea face un transplant de intestin şi i-ar putea fi montat un stimulator în stomac, care să ajute la evacuarea alimentaţiei, să asigure o oarecare fluiditate a tranzitului intestinal şi să evite pe cât posibil blocarea acestuia.

Însă intevenţia e foarte costisitoare, aproape 50.000 de euro, sistemul de sănătate nu-l poate ajuta, singura posibilitate rămâne mila publică. Din nefericire, apelurile umanitare pe care le-a făcut sunt, practic, fără rezultat. Cei mai mulţi sunt sceptici, că-i plin internetul de solicitări false. Şi-a călcat peste mândrie după ce ani la rând s-a străduit să păstreze anonimatul asupra cazului său. Confruntat cu suspiciunile oamenilor, a acceptat să-şi dea toate datele de contact. „Sunt nevoit să fac un apel către toţi cei care au inima, sufletul, timpul, să spună o rugăciune sau să aibă un gând bun pentru mine, care au posibilitatea şi bunăvoinţa să mă ajute cu orice sumă de bani, lei sau euro, în contul deschis la BCR Iasi în lei : cont RO23 RNCB 0686 0650 1161 0004 sau euro: cont RO 07 RNCB 0686065011610001...RO77 RNCB 0686 0650 1161 0002. ID cont PayPal sco_ri_lo@yahoo.com. Nu contează suma, cât de mică ar fi, în condiţiile date, pe mine mă ajuta enorm. Sau prin orice alt mijloc de care dispuneţi, mandat poştal, moneygram, WU, pe numele Movilă Eugen, str. Ciurchi nr. 111, bl. F3, sc. D, et. 3, ap. 3, Iaşi”. Marcel FLUERARU