FOTO - O afacere cu vinyluri, plină de artă

  

Un ieşean mai inventiv de felul lui a pus, de curând, pe picioare o afacere inedită. Din discuri vechi de pick-up face ceasuri de perete. Iată, pe scurt, povestea acestei îndeletniciri încă netrecută în nomenclatorul de meserii: „Ideea cu ceasurile mi-a venit spontan”, spune Iustin Stafie, nonconformistul artist.

„Înainte de a mă apuca să pictez discuri, am început prin a le asculta. Am primit, acum câţiva ani, un pickup şi câteva discuri. Eram în Regatul Unit şi m-am apucat să caut şi alte vinyluri prin magazinele second hand şi prin târgurile de vechituri. Când le găseam, ca chilipiruri, le cumpăram fără să mă mai uit la ce muzică e pe ele. Ajuns acasă, le sortam. S-au adunat multe zgâriate rău sau din cele care nu-mi plăceau, pe care nu le ascultam. Dar nici nu voiam să le arunc, pur şi simplu. Aşa că m-am gândit să le repun în valoare cumva. Mi-a luat un an până să mă apuc de lucru. Am revenit în ţară. Ştiam că sunt oameni care încă mai au discuri pe care nu le ascultă nimeni. Am dat un anunţ pe câteva grupuri de pe Facebook şi am găsit exact ce căutam. Am luat, am selectat, am găsit multe cu muzică clasică în stare foarte bună, pe care le-am şi păstrat în colecţie. Celelalte au ajuns pe masa de lucru. Concret, în primăvara trecută m-am apucat de treabă. Am cumpărat mecanisme de ceas şi am început cu flori mandala pictate şi portrete ale unor artişti rock, pentru un mic magazin de suveniruri din Vama Veche. O lucrare mai mare a fost cea de pe peretele unui prieten, care voia o instalaţie, ceva mai mult decât un simplu desen pe peretele alb. Cele folosite în felul asta, nu se mai pot asculta. Deocamdată. Ori sunt discuri zgâriate, ori discuri uitate pe rafturi, care nu mai ajung pe pick-up. În felul ăsta m-am gândit că vreau să le revalorific. Îmi plac pentru că sunt suporturi pentru pictat mai puţin convenţionale şi pot primi şi o utilitate; ceas de pereteîn cazul celor pe care intervin”, povesteşte Iustin Stafie.

Unele discuri sunt pictate manual, altele sunt făcute cu autocolant, iar altele sunt pictate după şabloane pe care artistul le face dinainte, ca să poată produce, eventual, şi în serie. Preţul unui asemenea ceas (şi ornamental, dar şi funcţional) nu e deloc de speriat: 60-70 de lei, în funcţie de complexitatea picturii. En-gros, preţul poate scădea până la 40-50 de lei, dar nu mai mult. După cum spunea şi el, deocamdată aceste discuri pictate nu pot fi puse pe platan şi ascultate din cauza vopselii. Însă Iustin speră şi încearcă se rezolve şi această problemă. Dacă-i iese, chiar că dă lovitura! Marcel FLUERARU