O sută șaizeci și unu

An de an, mai bine de jumătate dintre tinerii care vin la Iași, cu chibzuința de a-și clădi o carieră, aleg Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”. Este la mijloc o asociere de factori dintre care nu lipsesc - oricât s-ar chinui unii să înnegureze evidențele -, prestigiul, strălucirea și magia anilor petrecuți în amfiteatrele celei mai vechi instituții moderne de învățământ superior din țară.

A fost nevoie de un uriaș efort, în utima jumătate de deceniu, pentru ca numele Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași să redevină emblematic nu doar la nivel național, să recâștige forța trecutului, să-și justifice pașii prezenți, pentru a-și putea proiecta viitorul.

Iar viitorul sună din ce în ce mai bine. Stau mărturie sutele de milioane de euro investite în ultimii ani sau pregătite a fi investite de formă imediată pentru modernizarea spațiilor de învățământ, pentru dezvoltarea  procesului educațional.

Din acest punct de vedere, admirabil se dovedește efortul echipei manageriale de acolo, coordonate cu măiestrie de rectorul prof univ. dr. Tudorel Toader, care a reușit câteva performanțe de neimaginat în urmă cu un deceniu.

Vorbim nu doar de balanța contabilă, ci mai curând de atractivitate academică. Astăzi, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” este sinonim al triumfului, mărturie stând și stăruințele unor administrații locale din regiune sau de peste granițe de a-și apropia prestigioasa instituție. Și merită amintit aici faptul că UAIC a transformat în centre universitare orașele Focșani și Botoșani, având astăzi chiar două extensii în Republica Moldova – la Chișinău și Bălți, plus altele patru deja pactate, la Orhei, Ismail, Cernăuţi și Odessa, ultimele în Ucraina. Nu-i mare minune, ar spune unii, dar e un efort uriaș de a extinde românismul peste frontierele vremelnice, efort pe care statul român fie nu s-a încumetat să-l facă, fie a eșuat încercărilor, din motive de-a dreptul caraghioase, absurde.

Vin astăzi românii de peste granițe și nu doresc nimic altceva decât învățământ universitar asigurat de UAIC, în limba română. E mai mult decât măgulitor; o provocare istorică! 

Însă eforturile universității ieșene nu s-au rezumat la numărul studenților – în creștere, în ciuda evoluției demografice negative, a pandemiei sau a vectorilor financiari – ci au evoluat în direcții esențiale petru învățământul universitar. Ca atare, cercetarea reprezintă astăzi, la UAIC, o prioritate între priorități, numeroasele realizări din ultima perioadă dovedind că drumul ales a fost cel corect. Stațiunile de cercetare pe care a mizat rectorul Tudorel Toader s-au extins la șapte, funcționând în șase județe ale țării, fiind modernizate sau având finalizate planurile de reabilitare. Zeci de milioane de euro investiți în doar câțiva ani, cu perspective de excepție. Contabilicește vorbind, UAIC însemnă peste 30 de mii de studenți, peste 700 de cadre didactice, 574 de universități partenere din 66 de state ale lumii, zeci de proiecte de cercetare și dezvoltare, însumând peste 100 milioane de lei... O rețetă care asigură prestigiul  . N-aș vrea, însă, să trecem cu vederea un alt aspect, esențial, socotesc. Mulți dintre criticii de astăzi ai sistemului universitar afirmă că normele de admitere au scăzut enorm, că mare parte dintre cei admiși azi în Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași n-ar fi avut loc în urmă cu câteva decenii prin amfiteatre. Din acest punct de vedere, lucrurile au o brumă de adevăr, dar sunt deposedate de epilog. Ceea ce nu se spune și merită potențat aici este faptul că tinerii ating, în momentul absolvirii studiilor UAIC, un nivel net superior celui înregistrat în deceniile trecute.

Acesta este meritul celor din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, instituție care împlinește, astăzi, 161 de ani de la înființare.

La mulți ani, UAIC!

                                                                                                          Ramona DONICI