Poveştile învingătorilor

 

 

„Contează să fim împreună, să ne susţinem ca să putem merge mai departe. Este vorba nu doar despre empatie şi solidaritate socială, ci şi despre noi ca oameni, despre ceea ce suntem, ce putem oferi după ceea ce primim”, a fost unul dintre mesajele conferinţei de presă de ieri desfăşurate la Casa Cărţii. Evenimentul, organizat de către Asociaţia Psiho-Medicală „Bucuria de a FI”, a fost dedicat Zilei internaţionale a copilului bolnav de cancer, celebrată în fiecare an pe 15 februarie. La discuţii a participat şi Anca I., mama unui copil diagnosticat în umă cu 9 ani cu leucemie acută limfoblastică şi care este bine acum, tenorul Andrei Fermeşanu, de la Opera Naţională Română Iaşi şi dirijor al Corului Marii Uniri, membrele din Grupul de onco-suport coordonat de psihologul Mihaela Gheran Palade, fondatorul asociaţiei. „Vom fi mereu alături de copii şi vom răspunde mereu oricărei solicitări legate de acţiunile caritabile. Răspunsul nostru nu este doar urmarea unei empatii sociale, ci şi un demers uman, firesc”, a spus tenorul Andrei Fermeşanu care va participa la concertul caritabil „Bucuria de a Fi”, alături de Corul „Juniorii Operei”, coordonat de dirijorul Raluca Zaharia, soprana Diana Bucur, dansatorii de la Noblesse Dans Sportiv şi baletul de la Colegiul „Octav Băncilă”, în acompaniamentul pianistelor Alina Andriuţî-Shemchuk şi Adina Alupei.

Membrele Grupului de onco-suport au oferit adevărate lecţii şi poveşti de viaţă, dezvăluirile lor arătând forţa cu care au depăşit toate probleme de sănătate. „Am fost diagnosticată şi operată în urmă cu şase ani. Acum sunt bine. După ce m-am pensionat nu am stat degeaba. Am fost mereu o persoană activă şi nu am suportat gândul că nu voi mai avea nimic de făcut. Ca urmare, m-am înscris la Facultatea de Textile-Pielărie pe care o voi absolvi în acest an. Am luat note mari în sesiune, sunt mândră de tot ceea ce am făcut. Până la urmă, viaţa este despre noi, despre ceea ce trăim”, a spus Daniela Banari.

„În România, se pun prea uşor etichete”

Asociaţia a fost înfiinţată de psihologul Mihaela Gheran Palade după cea ea însăţi a trecut prin experienţa uneei intervenţii chirurgicale impuse de o afecţiune oncologică. „După ce m-am refăcut voiam să stau de vorbă cu persoane care mai trecuseră printr-o astfel de experienţă, voiam să aflu multe lucruri, dar nu am găsit nimic. În general, oamenii se feresc să vorbească despre boala lor din mai multe motive -- fie nu vor să li se plângă de milă, fie se tem că vor fi respinşi de comunitate. Aşa apare izolarea care nu este bună deloc. La noi, în România, se pun prea uşor etichete şi lângă cancer se pune semnul egal cu moartea. Ei bine, eu cunosc persoane diagnosticate în urmă cu mulţi ani şi care se simt bine, au câştigat lupta cu timpul, cu mentalitatea celor din jur. Asta ne dorim şi noi, să aducem schimbare, să oferim suport şi speranţă că se poate trăi şi cu un astfel de diagnostic”, a spus Mihaela Gheran Palade.

La întâlnire a participat şi Anca I., mama unui copil care a primit diagnosticul în urmă cu 8 ani şi care acum este bine, merge la şcoală, se joacă, este bucuros de prietenii săi. „Am vrut să-mi exprim recunoştinţa pentru cadrele medicale care ne-au fost alături, dar şi să transmit părinţilor că lupta se poate câştiga. Este adevărat că tratamentul este de lungă durată, că trec ani, că micuţii cresc în Secţia de onco-pediatrie, dar uite că sunt şi veşti bune. Cunosc copii şi tineri foarte curajoşi, luptări. Îmi amintesc că pe când eram internată cu micuţul meu, un copil şi-a susţinut examenul de capacitate în spital, a luat notă bună. Am simţi acest lucru ca pe o victorie a tuturor”, a spus Anca.

Sumele adunate în urma concertului de luni, 18 februarie, de la Biblioteca Centrală Universitară vor fi folosite pentru a cumpăra unele echipamente cu care se va completa stocul necesar în Secţia de onco-pediatrie şi care se folosesc în tratamentul chimioterapic.

Maura ANGHEL