Şapte ani de puşcărie nu sunt suficienţi: violatorul rămâne după gratii

  * dacă n-ar fi jefuit victima, violatorul ar fi rămas în libertate * n-a fost deloc cooperant în Penitenciar, dar nu de la asta i s-a tras refuzul liberării condiţionate * „Deţinutul a decelat nevoi de asistenţă psihologică specifică privitoare la gestionarea impulsurilor sexuale”, au spus judecătorii

Ieşeanul Mihăiţă I. (30 de ani) se află după gratii încă din 2013, în urma unui viol comis în Italia. A fost judecat şi încarcerat în peninsulă, iar apoi a fost transferat în Penitenciarul Iaşi. Sentinţa, destul de dură şi anume 9 ani închisoarea, a fost recunoscută anul trecut de către Curtea de Apel, faptele fiind foarte clare. Mihăiţă a sunat la uşa victimei, s-a prezentat ca fiind lucrător la salubritate şi că vrea să verifice ceva. Însă, de cum a intrat în casă, a tăbărât pe femeie, a lovit-o, iar apoi a violat-o. În plus, în timpul actului sexual, i-a smuls de pe deget un inel de aur cu un briliant. De aici i s-a tras totul. Dacă n-ar fi fost jaful, foarte probabil că femeia nu l-ar fi chemat în instanţă. Avea o vârstă, o reputaţie şi un statut social, nu i-ar fi convenit un proces. Însă bijuteria era o amintire de familie, aşa încât a reclamat atât violul, cât şi jaful.

Mihăiţă a comis imprudenţa să ducă inelul la un amanet şi să-şi dea acolo toate datele personale. A fost prins în doar câteva zile, trimis în judecată şi condamnat rapid. N-a stat nici doi ani în Italia, el fiind transferat în Penitenciarul Iaşi. I-a sfidat pe toţi de-aici, n-a vrut să iasă la muncă nici măcar o dată, deşi are studii superioare, nu s-a implicat deloc în programele educaţionale, ba chiar a fost sancţionat de câteva ori.

Cu toate astea, Mihăiţă a tras nădejde că va fi liberat condiţionat, aşa încât, imediat ce-a ispăşit cele trei sferturi din pedeapsă, a şi depus cerere. Era foarte sigur că va ieşi, întrucât nu are antecedente penale.

Cazul său a fost discutat în instanţă vinerea trecută. Completul de judecată a stat ceva timp în dubii, omul aproape că-şi ispăşise pedeapsa, nu comisese alte infracţiuni, dar, pe de altă parte, nici nu avusese o conduită care să denote căinţă. Hotărâtoare a fost evaluarea psihologică: „deţinutul a decelat nevoi de asistenţă psihologică specifică privitoare la gestionarea impulsurilor sexuale”. Cu alte cuvinte, e un obsedat sexual şi, deocamdată, nu poate fi lecuit. Marcel FLUERARU