Scandal cu termopane la Mănăstirea Rafaila

Stareţul Vichentie Lupu a reabilitat monumentul istoric fără autorizaţie din partea autorităţilor * magistraţii Curţii de Apel Iaşi îl obligă să aducă mănăstirea la starea iniţială

 

 

La Mănăstirea Rafaila, din judeţul Vaslui, apele au dat în clocot imediat ce magistraţii Curţii de Apel Iaşi l-au obligat pe stareţul Vichentie Lupu să renunţe la termopane şi să readucă biserica la starea iniţială, iar decizia este definitivă. „Dispune restabilirea de către inculpatul Lupu Virgil a situaţiei anterioare prin îndepărtarea lucrărilor efectuate fără autorizaţie şi revenirea la forma iniţială a monumentului istoric Biserica Naşterii Maicii Domnului din cadrul Mănăstirii Rafaila”, se arată în încheierea de şedinţă. Stareţul a fost avertizat de către magistraţii Judecătoriei Vaslui,încă de acum câteva luni că va fi pedepsit dăcă decizia rămâne definitivă şi dacă îşi repetă greşeală. Dosarul are ca punct de plecare o autosesizare a Poliţiei de acum câţiva ani. „Toate intervenţiile care se fac monumentelor istorice se fac în baza unei documentaţii şi în urma obţinerii unui aviz de la Direcţia de Cultură. Acolo intervenţiile s-au făcut fără avizul Direcţiei de Cultură. Sunt mai multe intervenţii la ferestre, la pardoseală, la uşi. Sunt şi ferestre din profil PVC. Toată situaţia putea fi evitată dacă înainte de a face aceste lucrări făcea o documentaţie şi obţinea un aviz”, a declarat şeful Direcţiei Judeţene de Cultură Vaslui, Corina Ursache.

Practic, stareţul a făcut mai multe lucrări de modernizare la biserica monument istoric, fără autorizaţie din partea autorităţilor.

Povestea lăcaşului începe din timpul lui Ştefan cel Mare

Potrivit Episcopiei Huşilor, vechimea schitului duce spre secolul al XVI-lea. „După biruinţa de la Podul Înalt împotriva turcilor în 1475, Ştefan cel Mare întâlneşte în lunca Băltenilor din sus de Vaslui, doi copii plângând după omorârea părinţilor lor de către turci. Erau Radu şi Irina Bălteanu, fiii unui pădurar. Drept mângâiere, marele Voievod, căruia copiii îi cer răzbunarea părinţilor, a dat fiecăruia câte o moşie. Irinei i-a dat moşia cuprinsă între steagurile I şi II de la apa Rahova şi apa Bârladului, unde astăzi sunt satele Oşeşti, Cosmeşti, Chetreşti şi Deleşti. Radu a primit moşia dintre steagurile II şi III, unde acum se găsesc satele Rafaila şi Buda. Pe Radu, Ştefan îl face mai târziu oştean vestit al lui şi o bucată de timp s-a numit Radu Arcaşu. Mai târziu Radu se lasă de ostăşie şi merge la mănăstirea Neamţului, unde se face călugăr cu numele de Rafail. Spre bătrâneţe se retrage la moşia sa, unde în fundul văii Stemnicului, în locuri acoperite de codrii bătrâni a ridicat o bisericuţă din lemn. Aceasta s-a întâmplat pe la 1531, dar aşezământul monahal este atestat documentar în anul 1599”, arată Episcopia Huşilor.

Bisericuţa construită de mâinile călugărului Rafail, ruinată, a fost mutată în 1838 de Ieroschimonahul Iorest, stareţ al schitului, în vatra satului, acum fiind biserică parohială a satului Rafaila. Biserica din zid, existentă astăzi, a fost construită cu osteneala Ieroschimonahului Iorest şi a altor credincioşi în anul 1834. A fost sfinţită de Mitropolitul Veniamin Costache. Moşia schitului a fost arendată de vornicul Vasile Alexandru în anii 1845-1847. Biserica a fost renovată în 1916, apoi în 1940, în urma cutremurului. În 1959, a fost desfiinţată, fiind transformată în sediul CAP , maternitate şi grajduri. Preoţii monahi au fost scoşi forţat din mănăstire, iar stareţul de atunci trimis obligatoriu la Sanatoriul de boli psihice de la Schinetea, unde a şi murit în condiţii suspecte. În 1993, la 1 decembrie, cu binecuvântarea PS Eftimie al Romanului şi Huşilor, a fost reactivată. În momentul de Alina LUPU