Sclavia modernă poartă chipul tăcerii. Peste 600 de persoane au fost victime ale traficului de carne vie

* pe 18 octombrie, de Ziua Europeană de Luptă împotriva Traficului de Persoane, România își privește în oglindă cea mai întunecată realitate: peste 600 de oameni transformați în marfă, 75% exploatați sexual, 80% femei. Fenomenul continuă să se extindă, iar în orașe precum Iași, unde vulnerabilitatea socială se împletește cu migrația și lipsa de educație preventivă, riscul rămâne uriaș

Pe 18 octombrie, Europa vorbește despre o tăcere care doare — cea a victimelor traficului de persoane. Ziua Europeană de Luptă împotriva Traficului de Persoane, instituită în 2007 de Parlamentul European, nu este o simplă formalitate birocratică, ci o chemare la conștiință. În spatele statisticilor se ascund vieți frânte, copii și femei vânduți pentru sex, muncă forțată sau organe. O formă de sclavie care nu mai are lanțuri, dar are algoritmi, mesaje și promisiuni false.

Potrivit Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane, în anul 2024 au fost identificate 610 victime ale traficului, cu 35% mai multe față de anul anterior. Dintre acestea, 80,5% au fost femei, iar 55% minori. Aproximativ trei sferturi dintre cazuri au implicat exploatare sexuală, inclusiv pornografie infantilă. Restul au fost constrânse la muncă forțată, cerșetorie sau căsătorii aranjate. În același an, 796 de persoane au fost urmărite penal, 313 trimise în judecată și 152 condamnate pentru infracțiuni de trafic de persoane. România continuă, astfel, să fie una dintre principalele țări de origine a victimelor exploatate în vestul Europei — o realitate care vorbește despre fragilitatea sistemului social, despre lipsa oportunităților și despre modul în care sărăcia devine rampă de lansare pentru rețelele criminale.

Traficul de persoane este astăzi a doua cea mai profitabilă afacere ilegală din lume, după droguri. Spre deosebire de traficul de arme sau substanțe, ființa umană poate fi „revândută” la nesfârșit. În România, traficanții nu mai operează doar în subsoluri sau la periferie, ci se infiltrează în spațiul digital, în promisiuni de iubire, în oferte de muncă, în conversații aparent nevinovate. Rețelele recrutează prin internet, în special tineri vulnerabili, iar metodele s-au rafinat odată cu tehnologia.

În Iași, oraș universitar și centru regional de mobilitate, riscul este amplificat de fluxurile constante de tineri care pleacă la studii sau la muncă în străinătate, adesea fără informare adecvată. Lipsa educației preventive face ca mulți adolescenți să nu recunoască semnele manipulării, iar rușinea, dependența emoțională și izolarea completează mecanismele de control. În ultimele campanii organizate în licee, Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane a subliniat nevoia ca fiecare elev să știe cum arată o capcană — și că libertatea nu se cere, se apără.

România nu duce lipsă de legi, ci de conștiență. În spatele fiecărui caz există o combinație de neputință, lipsă de informare și tăcere comunitară. Familiile care „nu mai știu nimic” despre un copil plecat la muncă, vecinii care „nu vor să se bage”, profesorii care „nu observă” semnele — toate acestea hrănesc tăcerea care permite traficului să prospere. Linia gratuită ANITP, 0800 800 678, există, dar nu o poate folosi nimeni în locul unei comunități care tace.

De Ziua Europeană de Luptă împotriva Traficului de Persoane, România are obligația morală să transforme statistica în acțiune. 610 victime nu sunt un număr, ci 610 eșecuri ale solidarității. Fiecare femeie forțată, fiecare copil pierdut în rețelele de exploatare este un semn că libertatea, în această țară, nu e încă garantată. Traficul de persoane nu este o problemă a altora. Este o realitate care ne respiră în ceafă și pe care o putem combate doar prin educație, vigilență și empatie.

Sclavia modernă nu mai poartă lanțuri. Poartă tăcere. Și tocmai de aceea, la 18 octombrie, Iașul și întreaga Românie trebuie să vorbească. Clara DIMA