Tradiții în Saptămâna Patimilor

 

  

Săptămâna Mare este una dintre cele mai importante din Postul Paştelui. Potrivit tradiţiei, toate casele trebuie dereticate pentru ca spre final gospodinele să se ocupe de pregătirea mesei pascale. Până la Joia Mare, femeile se străduiau să termine torsul de frica Joimăriţei care, în imaginarul popular era o femeie cu o înfăţişare fioroasă ce pedepsea aspru lenea nevestelor sau a fetelor de măritat.

Nici flăcăii leneşi, cei care nu terminau de reparat gardurile sau nu îngrijeau bine animalele pe timpul iernii, nu erau iertaţi de aceste pedepse. Conform tradiţiei, în noaptea ce premerge Joia Mare sau în dimineaţa acestei zile se deschid mormintele şi sufletele morţilor se întorc la casele lor. Pentru întâmpinarea lor se aprindeau focuri prin curţi, în faţa casei sau în cimitire pentru ca ei să se încălzească. Focurile din Joia Mare erau ruguri funerare aprinse pentru fiecare mort sau pentru toţi cei trecuţi la cele veşnice din familie şi reprezentau o replică precreştină la înhumarea creştina din Vinerea Mare.

Odată cu Săptămâna Mare se încheie şi cel mai lung post din an, o perioadă care, potrivit părintelui Constantin Necula, nu este altceva decât o perioadă de reafirmare a unor virtuţi care păreau pierdute de poporul român, „o naţiune a cărei principală încercare este să se regăsească pe sine”. „Oamenii s-au aşezat pe postit cu seninătate, discreţie şi, mai cu seamă, fără niciun fel de încrâncenare. Asta e un mare lucru în ziua de astăzi. Sunt valori care merită reactualizate”, a spus părintele, care a amintim şi de rugăciune: „Cred că rugăciunea este un exerciţiu de simplificare a vieţii noastre cotidiene. Suntem prea complicaţi în ce facem. Şi când sunăm să vorbim cu cineva, să îi cerem ceva, inventăm introduceri, conţinuturi, sfârşituri, rugăciunea e mai shortcut. E mai scurtă şi e întotdeauna foarte obiectivă, ea trebuie să fie sinceră. Nu ceri loc de muncă în speranţa că vei câştiga bani. Îi spui dacă ai nevoie de finanţe, îi spui direct asta. Dar, mie mi se pare că l-am redus pe Dumnezeu prea mult la un fel de angajat al nostru. Rugăciunea noastră e ca în faţa unui angajator, nu e ca în faţa unui angajament”.

Rugăciunea ar trebui să ne însoţească în fiecare, clipă, nu doar la sărbătorile mari, şi mai ales în momentele în care ne dedicăm familiei şi celor dragi. Există şi acum foarte multe persoane care pregătesc masa, oricare, nu doar cea de Paşte, cu gândul la Dumnezeu. Momentul este foarte important în Joia Mare, când, de regulă, se prepară cozonacii, pasca şi se vopsesc ouăle. Ultima vineri din Postul Mare este numită Vinerea Neagră sau Vinerea Seacă. Este ziua în care Iisus a fost răstignit şi a murit pe cruce pentru răscumpărarea oamenilor. Din această cauză este zi de post negru. În această zi este interzisă prepararea bucatelor, din credinţa că altfel s-ar comite un mare păcat, iar mâncarea nu va avea deloc gust.

Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire, când femeile trebuie să pregătească majoritatea mâncărilor şi să facă ultimele retuşuri pentru sărbătoarea Paştelui. În Sâmbăta Mare are loc şi sacrificiul mielului, din carnea căruia se pregătesc mâncărurile tradiţionale: drob, friptură şi borş. Perioada de post se încheie cu slujba din Noaptea Învierii, când fiecare dintre noi va renaşte o dată cu aprinderea Luminii de Paşte. 

  „Este important să le spunem oamenilor că va conta foarte mult Învierea, de fiecare dată. Că în ciuda tuturor aparenţelor, Hristos a înviat. Chiar dacă îl ascundem sub zgura zilelor care vin şi îl punem în preocupări care nu au întotdeauna relaţie cu Dumnezeu. Cred fundamental că Hristos a înviat!” – preot Constantin Necula

Maura ANGHEL