Tradiții la sărbătoarea Sfântului Dumitru

 Astăzi și mâine, creștinii ortodocși îi prăznuiesc pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie și pe Sfântul Dimitrie cel Nou, două sărbători foarte importante

 

În credința populară, anul este împărțit în vară și iarnă. Dacă Sfântul Gheorghe alungă iarna și renaște natura, Sfântul Dumitru desfrunzește codrul și usucă plantele. Se spune că în ziua de Sfântul Dumitru căldură intra în pământ și gerul începe să-și facă simțită prezenta. În ajunul sărbătorii se aprind focuri peste care sar copiii spre a le aduce sănătate tot anul. Focul alungă fiarele și încălzește morții, iar după ce focul este stins, oamenii aruncă un tăciune în grădină pentru a aduce rod anul viitor. Sfântul este considerat patronul ciobanilor, iar sărbătoarea are și valențe premonitorii. De Sf. Dumitru ciobanii prezic cum va fi iarna: așază un cojoc în mijlocul oilor și dacă pe el se așază oaia neagră, iarna vă fi blândă, iar dacă se va culca oaia albă, va veni o iarnă aspră. În alte zone se spune că dacă de Sf. Dumitru va fi frig, iarna va fi bună, iar dacă va fi cald, toamna va fi lungă și frumoasă. Se mai zice că dacă luna va fi plină și cerul acoperit de nori, va urma o iarnă aspră, cu zăpezi grele. În ziua de Sfântul Dumitru nu se piaptănă, iar femeile fac pomană cu grâu fiert cu unt, lapte sau brânză. Ziua lui Sâmedru, așa cum mai este cunoscut în popor, era una a soroacelor - acum se terminau învoielile încheiate între stăpânii oilor și ciobani la Sfântul Gheorghe. Acum se tocmesc servitorii pentru diverse treburi și se închid stânele. Sâmedru, adică „plăcut lui Dumnezeu pentru bătrânețea să”, este socotit a fi și patronul caselor și paznicul care-i apară pe oameni de fiarele sălbatice. Sâmedru este patronul iernii pastorale. Despre Sfântul Dumitru se spune că încheie misiunea fratelui său, Sfântul Gheorghe. Dacă primul încuie iarna și înfrunzește întreaga natură, Sfântul Dumitru desfrunzește codrul și usucă toate plantele.

Maura ANGHEL