Un sfert dintre comunele ieşene nu au reţele de apă

Este vorba de o investiţie care cade în sarcina primăriilor, multe dintre acestea neavând fondurile necesare şi nici resursa umană care să identifice surse de finanţare nerambursabile * chiar şi aşa, operatorul de apă promite că până în 2020 va acoperi întreg judeţul în ceea ce priveşte alimentarea cu apă, însă la canalizare se va ajunge la un procent de acoperire de maxim 70%

Cu ani în urmă, în birourile şefilor ApaVital, existau hărţi colorate în alb şi albastru. Cele albastre erau reprezentate de zonele unde există reţele de apă, iar cele albe de localităţile unde nu este apă. „Nu pentru că nu vrea cineva, ci pentru simplul fapt că nu există surse de apă. Prin urmare, va trebui să aducem apa de undeva”, spunea managerul societăţii, Ion Toma, în urmă cu doi ani. Eforturile companiei, materializate printr-un mega proiect pe fonduri europene pentru realizarea a şapte magistrale care să alimenteze zonele fără apă, a făcut dintr-un total de 93 de comune cât numără judeţul Iaşi, ApaVital să fie prezentă în 70 dintre acestea (Alexandru Ioan Cuza, Deleni, Mirceşti, Şipote, Andrieşeni, Mironeasa, Sireţel, Aroneanu, Dumeşti, Miroslava, Stolniceni Prăjescu, Balş, Erbiceni, Mirosloveşti, Strunga, Bălţaţi, Fântânele, Mogoşeşti, Tansa, Bârnova, Focuri, Mogoşeşti-Siret, Ţibăneşti, Belceşti, Moşna, Ţigănaşi, Bivolari, Golăeşti, Moţca, Brăeşti, Gorban, Movileni, Todireşti, Butea, Gropniţa, Plugari, Tomeşti, Cepleniţa, Hălăuceşti, Popricani, Trifeşti, Ciohorăni, Hărmăneşti, Prisăcani, Ţuţora, Ciurea, Holboca, Probota, Ungheni, Coarnele Caprei, Horleşti, Răchiteni, Valea Lupului, Comarna, Ion Neculce, Răducăneni, Victoria, Costeşti, Ipatele, Rediu, Vlădeni, Cotnari, Lespezi, Româneşti, Voineşti, Cristeşti, Leţcani, Dagâţa, Lungani, Scobinţi), la care se adaugă municipiile Iaşi şi Paşcani, oraşele Târgu Frumos, Hârlău şi Podu Iloaiei şi patru comune din judeţul Neamţ (Gherăeşti, Doljeşti, Timişeşti şi Sagna). Însumat, este vorba de o reţea de alimentare cu apă de aproape 3.800 de km, dintre care 3.567 km pe raza judeţului Iaşi şi 220 km pe cea judeţului Neamţ. Acestora li se adaugă 196 de rezervoare de înmagazinare apă cu o capacitate de stocare de 172.493 metric cubi, din care 188 în judeţ, 28 de rezervoare în oraşul Iaşi, 160 de rezervoare în alte localităţi şi 8 în judeţul Neamţ. Nu în ultimul rând, alimentarea cu apă mai presupune 9 staţii de tratare: 9, cu o capacitate de tratare de 167.679 mc/zi, din care în 25 staţii pompare apă brută, 80 staţii de clorare şi 126 staţii de pompare apă. „În sudul judeţului avem zece comune fără apă, în zona de nord avem comunele Tătăruşi, Valea Seacă, Vânători, Paşcani, iar în centru Sineşti, Popeşti, Mădârjac, Heleşteni, Ruginoasa. Împreună cu unităţile administrativ-teritoriale s-au atras bani prin PNDL, primăriile vor acoperi zece din aceste investiţii, iar de restul ne vom ocupa noi. Am reuşit să îi convingem pe consultanţii UE să ne aloce bani pentru magistrale de apa. Vom pleca din aducţiunea Iaşi - Timişeşti cu 250 km de magistrală cu diametrul de 300-400 mm, care se îndreaptă spre şapte direcţii”, spun şefii ApaVital.

Nu sunt clienţi pentru canalizare

Dacă la apă, statistic, judeţul Iaşi stă bine, la canalizare, jumătate din comune nu dispun de reţea. În acest moment, ApaVital asigură canalizarea şi epurarea apelor uzate din municipiile Iaşi şi Paşcani, oraşele Târgu Frumos, Hârlău, Podu Iloaiei şi în 42 de comune (Aroneanu, Miroslava, Tansa, Bălţaţi, Dumeşti, Moşna, Ţibăneşti, Bârnova, Erbiceni, Moţca, Ţigănaşi, Belceşti, Fântânele, Plugari, Todireşti, Bivolari, Prisăcani, Tomeşti, Brăeşti, Gorban, Răducăneni, Trifeşti, Cepleniţa, Hălăuceşti, Ruginoasa, Valea Lupului, Ciurea, Holboca, Victoria, Cotnari, Ion Neculce, Scobinţi, Vlădeni, Cristeşti, Ipatele, Şipote, Dagâţa, Leţcani, Stolniceni Prăjescu, Deleni, Mironeasa, Strunga), la care se adaugă trei comune nemţene (Doljeşti, Gherăeşti, Sagna). În total, reţeaua de canalizare însumează 1.379 km, 199 staţii pompare apă uzată şi 43 de staţii de epurare. „Canalizarea merge mai greu, pentru că procesul de epurare este mult mai dificil decât procesul de tratare a apei. Intervine partea biologică şi este necesar un consum ridicat ca acesta să funcţioneze. Este vorba despre microorganismele care se găsesc în râuri, spre exemplu. La ţară nu avem suficienţi clienţi care să consume aceste microorganisme şi, de multe ori, preferi să închizi canalizarea şi să cari cu vidanja”, mai spun şefii ApaVital. Tudor DAMASCHIN